Ciocârlia

Ionuț așteaptă cu nerăbdare ziua de mâine. Bunicul a hotărât să-l ia cu el pe munte. De câțiva ani băiatul se roagă de bunic, dar acesta zicea de fiecare dată că trebuie să mai crească. Acum este băiat mare, are doisprezece ani.

S-au trezit foarte de dimineață. Bunicul a scos mașina din garaj, apoi a umplut portbagajul cu cutii și saci plini cu instrumente trebuincioase pentru slujba lui. Bunica a adus sacoșe cu provizii de mâncare. Ionuț avea rucsacul pregătit de seara.

La ora 7 fix au pornit. Marea aventură începea. După patru ore au început să urce. Mașina era 4 x 4, parcă înghițea șoseaua.

Au intrat în zona silvică. Prima oprire a fost la cabana pădurarului ce avea în grijă porțiunea dinspre est. Bunicul a garat mașina sub un umbrar și a scos din magazie un moto scuter ATV.

– Vom continua drumul cu acest mijloc, cu care putem să mergem pe poteci și printre copaci, spuse bunicul.

Ionuț era așa de încântat de tot ceea trăia și se gândea că are cel mai grozav bunic din lume. ATV ul ocolea copacii și urca fără probleme.

Motorul s-a oprit, am coborât și bunicul, arătând cu mâna așa, de jur împrejur, a zis:

– Nepoate, suntem pe vârful Godeanu, care are 2291 m. Aici sunt urme dacice. Dacă te uiți atent, ai să distingi intrarea într-o peșteră. Hai până acolo! Se spune că în această peșteră a locuit Zamolxis. Dacii îl considerau zeul lor și i se închinau.

Ionuț a intrat câțiva pași în peșteră. Era răcoare și din adâncul peșterii se auzea susurul unui izvor. Locul acesta emana ceva special. S-a simțit încărcat cu energie din cap până în vârful picioarelor.

– Bunicule, simt o fericire lăuntrică. Nu aș mai pleca de aici. Priveliștea este tulburător de frumoasă!

– Nepoate, rai e a noastră țară. Important este să o protejăm!

Bunicul a pornit motorul și au plecat la drum. Înainte de apusul soarelui, au ajuns la cabana unde avea serviciul.

A doua zi au mâncat în grabă și au pornit la drum. Misiunea bunicului era să schimbe stick-urile de la camerele de supraveghere.

– Doamne, bunicule, ce copaci groși și înalți!

– Este o pădure destul de bătrână. Să știi că în țara noastră se află cel mai bătrân stejar din Europa. Are peste 800 de ani. El se află la Cajvana, în județul Suceava. Se spune că acest stejar a văzut multe lupte ale poporului nostru și a ,,vorbit” chiar cu Ștefan cel Mare, care s-a odihnit la umbra sa.

Băiatul a rămas mut de uimire. A aflat în această călătorie multe lucruri interesante. Era curios să vadă ce se va mai întâmpla.

Au avut ceva de lucru în acea zi. Zona de care răspundea bunicul era destul de mare. Au strâns toate stick-urile de la camerele de înregistrare. Seara, când au ajuns la cabană, Ionuț era nerăbdător să vadă filmările. Bunicul a pornit laptopul și s-au așezat să vizioneze.

Rând pe rând au văzut tot felul de viețuitoare, care treceau prin fața camerei. Băiatul era în culmea fericirii. A văzut lupi, mistreți și pe cumătra vulpe. Camera de supraveghere a avut bucuria să-l filmeze chiar și pe Marele Urs, de o frumusețe rară. Bunicul i-a povestit cum a fost anesteziat și i s-au făcut măsurătorile. Astfel, specialiștii l-au declarat cel mai mare urs din Europa.

A urmat o înregistrare în care se auzea un cântec cu triluri minunate și se vedea pe creanga copacului o pasăre care făcea o pauză mică și iar începea cântecul. Deodată, s-a văzut clar cum s-au apropiat doi bărbați și cel din față a îndreptat pușca spre pasăre și poc! A împușcat-o. Pasărea a căzut moartă sub copac. Ionuț a început să țipe și, plângând, a întrebat:

– Bunicule, cum se poate așa ceva? Ce rău i-a făcut pasărea acelui om?

– Nici nu putem să-l numim om pe acel criminal. Ai văzut cât de frumos cânta pasărea? Era o ciocârlie. Scotea niște triluri dumnezeiești, iar acești mișei le omoară! Sunt vânători străini și în țara lor se prepară o mâncare foarte scumpă din limba ciocârliei.

Băiatul rămase înmărmurit. Bunicul continuă:

– Ionuț, de aceea te-am luat cu mine. Să vezi cu ochii tăi ce se întâmplă, astfel ca generația ta să apere toate viețuitoarele pădurii. Ciocârlia este atât de iubită de poporul nostru, încât s-a compus o melodie celebră, numită chiar „Ciocârlia”.

Vreau să-ți povestesc o întâmplare adevărată. A avut loc un concurs sportiv, la care reprezentantul țării noastre a ocupat, spre surprinderea tuturor, locul întâi. Și cum era el pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, trebuia să se cânte imnul național al României. Organizatorii nu s-au așteptat să câștige un român și nu aveau pregătită înregistrarea. S-au apucat să caute discul cu imnul, dar timpul trecea, și dacă au dat peste discul cu „Ciocârlia” așa că au pus acest cântec. Toată lumea din tribune s-a ridicat în picioare și a început să aplaude. Cred că ai înțeles că atât de celebră este „Ciocârlia” încât este cunoscută în întreaga lume.

Tu, Ionuț, să înveți carte și nu oricum, trebuie să fii cel mai bun și să te impui să schimbi legile, să nu mai vină oricine să ne vâneze urșii și ciocârliile! Să fie pedepsiți aspru cei care nesocotesc legile țării! Să protejeze înțelept viața și natura!

Ionuț îl îmbrățișă pe bunicul său mulțumindu-i pentru lecția învățată.