Visul lui Andrei

Într-o seară, după ce toată familia a servit cina, Andrei stătea undeva în camera lui, căzut pe gânduri. Liniștea din cameră a fost tulburată de intrarea tatălui.

– Andrei, ce faci?

Tată știi, stau și mă tot gândesc și nu pot să înțeleg, care meserie este mai de preț pe lume. Atunci când voi crește mare, vreau să o aleg pe cea mai importantă.

– Știi dragul meu, abia când vei crește vei înțelege, i-a răspuns tatăl, mângâindu-l bând pe creștet.

– Dar tată, tu ai putea să mă ajuți! Spune-mi care este meseria cea mai folositoare?

– Ajunge să ai răbdare și vei descoperi singur, dragul tatei.

Ora de culcare a sosit și Andrei era pregătit de somn. Dar parcă nu își putea lua gândul de la discuția purtată cu tatăl său și de la care nu a primit niciun răspuns. Se tot întreba:

– Care va fi oare meseria pe care o voi alege?

Noapte s-a lăsat și Andrei a adormit purtat de gânduri într-o lume a viselor.

– Nino! Nino!... S-a auzit un sunet de sirenă.

În visul lui, Andrei a ajuns în mijlocul unui incendiu.

– Incendiu! Incendiu! Haideți să pornim apa! Se auzeau strigăte.

– Pompier, ia furtunul și stinge focul! Casa o să ardă dacă nu acționăm rapid. Hai, echipă! O să reușim!

Andrei s-a gândit atunci, că meseria aceasta este foarte importantă și că ar putea deveni și el un adevărat pompier.

Dintr-o cameră a clădirii cuprinsă de flăcări, se auzeau strigăte:

– Ajutor! Ajutor!

Pompierul a intrat și a salvat un copil, care a rămas în casa cuprinsă de flăcări.

– Medic! Medic! Să vină medicul!

Ambulanța în care era medicul, a ajuns iute pentru a prelua copilul rănit. Acesta l-a consultat, i-a administrat tratamentul necesar și copilul și-a revenit.

– Bravooo!

– Foarte interesant! Uite, dacă m-aș face medic aș salva viețile oamenilor. O meserie foarte importantă, s-a gândit Andrei.

Toată lumea a aplaudat. Incendiul a fost stins, iar pompierii și ambulanțele au părăsit zona.

Andrei, a plecat și el. În drumul spre casă, la trecerea de pietoni a cărui semafor nu funcționa, un grup de copii așteptau să treacă strada. Timpul trecea , dar nici un șofer nu se oprea ca să poată trece grupul. Din mulțime, a apărut un polițist, care a blocat traficul.

– Haideți, copiii! Acum puteți traversa. Ați făcut bine pentru că ați sunat la 112. Așa să procedați și de acum înainte. Noi polițiștii, suntem aici pentru a vă proteja.

Andrei a plecat mai departe, gândindu-se ca meseria de polițist este la fel de interesantă ca și celelalte. Mergând pe străzile înguste din cartier, a simțit un miros plăcut.

– Îmmm! Oare a ce miroase? se întrebă. Parcă sunt prăjiturile mamei!

Un miros dulce de prăjituri îi inundă simțurile.

Ajuns în fața unei cofetării, Andrei se uita la torturile și prăjiturile delicioase care tronau în vitrină. O idee îi încolți atunci:

– Oare nu ar fi mai bine dacă m-aș face cofetar? Nu aș duce lipsă de dulciuri niciodată.

În clipa următoare, un zgomot puternic a venit dinspre bucătărie și Andrei s-a trezit speriat. Același miros care i-a apărut în somn, se simțea în toată casa. Uitându-se pe geam, Andrei a constatat că s-a făcut dimineață și era ora de plecat la grădiniță.

– Ce vis am avut!

A mers la bucătărie, unde mama pregătea clătite cu ciocolată pentru micul dejun și de unde venea acel miros îmbietor pe care l-a simțit în vis.

După ce s-au așezat la masă, Andrei le-a povestit părinților despre visul avut.

– Știi tată, nu a fost nevoie să cresc pentru a înțelege că fiecare meserie este importantă în felul ei. Visul pe care l-am avut mi-a arătat acest lucru.

– Mă bucur dragule! Te rog, să nu uiți că orice meserie trebuie făcută bine și că pentru fiecare dintre noi... Meseria este brățară de aur!