28.02.2014 - Am să încep simplu, nu sunt un povestitor și cu atât mai puțin un scriitor, deci să începem.
Aveam vreo 19 anișori, lucram mecanic auto, la parcul auto al administrației locale de pe vremea răposatului Nicolae Ceaușescu și locuiam la bloc într-un orășel istoric din Ardeal (Alba-Iulia). În acea perioada în blocul meu s-a mutat o familie din București, trei surori și un frate Emanuela (Manu), Cristina (Cry) sora mai mică Magda ..cred, (regret dar cred că i-am uitat numele) :P, Sorin mezinul familiei, și evident mama și tata (N. Elisabeta și N. Ion).
Eu fiind foarte tinerel la acea vreme, am remarcat imediat o noua vecină de bloc, (ea locuia la etajul 8, iar eu la etajul 5 pe aceiași scară) ...era frumoasă zic eu :), avea vreo 16 anișori era pe clasa a X-a la Liceul Economic, m-am gândit că e prea "mică" pentru mine așa că o lungă perioada de timp i-am dat "ignor". După câteva luni de bună vecinătate și ignorare reciprocă totală, vin și eu acasă ca omu, cu un coleg de muncă care îmi remarcă instant vecina care era în fața blocului și se întreținea cu băieții blocului, mă întreabă: „Cine-i tipa asta?”, eu zic: „Nu știu, ...habar nu am, e una ce a venit din București o cheamă Cristina.”, colegu zice: „Și de ce nu încerci ceva, că-i fată faină?”, „Pai îi cu nasu' pe sus și îi prea copilă” zic eu, ..el râde și-mi zice că nu am curajul pentru că mi-e frica că-mi dă viteză. În condițiile astea fac pariu cu el că duminică ies cu ea în oraș, pe vremea socialismului multilateral dezvoltat nu exista weekend se lucra și sâmbăta...
Bun, zis și făcut, vine ziua de sâmbăta ies de la serviciu, mă duc la florărie i-au un buchet de flori (nu mai rețin ce fel de flori erau), îi zic la tovarășa florăreasă să-l facă frumos, și perpedes așa o i-au către casă, ajung în fata blocului, aici la țanc, fata (Cristina) era în fata scării și se întreținea cu băieții și fetele de la bloc, mă duc hotărât la ea și îi spun scurt, că îmi place de ea, ..și că o invit în oraș, ...îi dau buchetul de flori, ...scurt acceptă și ea invitația, :D, stabilim că mă duc până sus acasă și mă întorc să stabilim detaliile pe a doua zi.
Evident că am ieșit în oraș, nu știu ce-am făcut atunci, cred că am fost în parc sau la film, relația a început sa se dezvolte exploziv dar platonic dacă vă vine sa credeți. Am ținut-o așa o perioadă în care ne întâlneam în fiecare zi, practic eram nedespărțiți, ajunsesem sa dormim în sufragerie la Cristina acasă, dormeam înghesuit ca fraierii pe un fotoliu din sufragerie îmbrăcați, restul familiei ne "supraveghea" să nu cumva sa facem ceva nelalocul lui și să-și piardă fata "cinstea" :)), mă rog chestia asta a ținut aproximativ șase luni. În timpul ăsta "socrii" adică soții N., făceau presiuni constante mai mult sau mai puțin agresive să ne căsătorim, de genul: "Dacă vă iubiți de ce nu vă luați" sau extrema cealaltă "Mi-ai făcut fata de rușine, toată lumea știe că ai rămas peste noapte la noi", după un timp mi-am zis, ..hai să mă însor că oricum așa nu mai ține, de dragoste platonica mă săturasem până în gât, pe Cristina o iubeam, și așa, oricum nu mai puteam continua. Plus că fata zicea că ține la fecioria ei, ..și fără cununie nu văd nimic, ... că de..., ea ar vrea da nu se poate ca n-o lasă mama (soacra), :)) , e acum amănunte nu are rost să dau, ..da asta era situația.
În consecință am hotărât "să ne luam", dar ce să vezi ..mama nu, și nu, că sunt prea tânăr și mai aveam un an de seral, ...și urma să fac școala de ofițeri să intru și eu în rândul lumii ca un băiat din popor ce sunt :)), cu tata nu am avut probleme că omu' era lipsă la inventar de foarte mult timp, aș putea spune chiar că nici nu am avut, abia dacă îmi aminteam statura lui, ...cum arăta habar nu mai aveam. Problema cu mama era că făcea cât doi la un loc, nu am avut nicio șansă să o conving că trebuie să mă însor, așa că am trecut peste capul ei și am început demersurile oficiale. Ne-am dus la analize, părinții ei s-au dus la primărie unde au declarat că N. Elisabeta și N. Ion sunt de acord ca fiica lor N. Cristina să se căsătorească înainte să împlinească 18 ani, "un tot unitar" de probleme :)), mama era plină de figuri, ...spunea că nu vine la cununie, a trebuit sa mergem după ea la servici, ..nici măcar liber nu și-a luat în ziua cununiei, ... dar în final s-a rezolvat și am mers cu toții la starea civilă.
La Starea Civilă am fost foarte puțini, din partea mea a fost mama și cele doua surori ale mele, din partea Cristinei a fost familia ei, bunica ei, o doamnă mai în vârsta care venise din București și familia fratelui soacrei mele (N. Elisabeta), ăștia locuiau toți în Alba Iulia, acesta fiind și motivul pentru care au ales acest oraș când au plecat din București, de fapt ei spuneau (familia N.), că aveau domiciliu forțat în Alba Iulia deoarece soacra fusese cică prinsă cu ceva probleme în gestiune la un restaurant sau magazin unde lucrase în București, și asta era una din pedepsele regimului Comunist de la acea vreme. După cununie am plecat spre casă unde am sărbătorit, adică la Cristina acasă (la etajul 8), totul a fost pregătit de soacra și cred ca a fost cheltuiala integrala a familiei N., oricum a fost ceva mai mult simbolic, nu cine știe ce, o masa și ceva bere. Petrecerea a fost un fiasco total din cauza mamei mele, care nici acum nu agrea marea mea ispravă, dar am reușit să păstrăm aparențele totuși până la finalul zilei. Pe la ora 22 evenimentul s-a încheiat și "invitații" au plecat. A rămas doar doamna din București care urma să mai stea vreo două zile.
Bun, acum a venit momentul să "consumăm" căsătoria, într-o demență pe care eu nu am înțeles-o, toți urlau că vor să vadă cămașa" :)), ..."Ce cămașă..." am întrebat eu, în prostia mea, ...iar ei mi-au explicat că așa e obiceiul la ei (la București?), că în noaptea nunții mireasa să facă dovada cinstei ei și tot felul de ciudățenii de astea, .. mă rog, nu am înțeles eu decât esențialul. Intrăm în cameră să trecem și noi la "treaba", vă da-ți seama după atâta timp, ...aproape 6 luni, ce era în mine și ce turat era motoru' :)), da ce să vezi Cristina nu, și nu, că-i este frică, ...că este prea multa lume în casă, ...că-i este rușine și tot felul de nebunii de genu ăsta, ...eu băiat de "oraș educat" zic "nu-i nimic lasă pe mâine", ...adormim și noi ca oamenii liniștiți și normali la cap, pentru prima dată în pat, ...nu în fotoliu.
Dimineața erau toți în sufragerie și așteptau "cămașa" :)) , ...țeapă! au fost foarte dezamăgiți mă rog, așa ziceau ai. Prima zi a trecut fără probleme deosebite, doamna de la București a mai stat vreo 2 zile și a plecat, fără să vadă cămașa.
După o săptămâna am luat salariu, i-am dat toți banii Cristinei, așa era regula în familia N. ca femeile să administreze veniturile bărbaților, așa că m-am conformat. La o săptămâna îi cer Cristinei niște bani să am și eu de cheltuială, că nu îmi ținusem nimic și ce să vezi? ...nu mai avea nimic, ..țeapă, a spus că i-a dat soacrei, ...nu am zis nimic, ... oricum m-am iritat puțin. După încă vreo două zile vin acasă seara (după servici mergeam la seral), când ajung, ce sa vezi, consiliu de familie cu tot neamu soacrei doi frați cu nevestele lor și bunica (mama soacrei), menționez că pe neamurile soacrei nu le-am cunoscut decât la primărie în ziua când m-am căsătorit, poate ca dacă-i cunoșteam înainte o ascultam pe mama.
Obiectul consiliului era faptul că eu am ascuns bani. În timpul nopții doamna N. mi-a percheziționat geaca cu care mergem la munca și-a găsit în căptușeala o sută de lei. Sincer să fiu, habar nu aveam de suta aia, având buzunarele rupte putea fi acolo de foarte mult timp. Treaba-i că m-am enervat foarte tare, ...și am ripostat destul de violent verbal mai ales că mă simțeam încolțit, eu fiind singur între ei, a ieșit frate un scandal monstru în care eu eram clar în minoritate. Până și nevasta mea (Cristina) era de partea lor. Mi-am "declarat independența" :)) le-am spus ca nu au niciun drept să mă caute în buzunare ..și chestii de genu ăsta ..și că de astăzi nu mai îmi las geaca în hol ca să mă poată percheziționa.
Oricum am fost surprins de atitudinea lor de gașca și mai ales de violența exprimărilor la adresa mea, plus amenințări, mai ales din partea fraților soacrei (dacă-mi amintesc bine cred ca Fane îl chema pe unu și Ionel pe celălalt), cum că dacă nu-mi bag mințile în cap o să recurgă inclusiv la violență fizică. Ce să zic, ..pur și simplu am fost șocat de-a dreptul, ..nu că ar fi reușit să mă intimideze dar tupeul lor mi se părea dus până la extrem. Trecuse aproape trei săptămâni iar sex cu Cristina încă nu am făcut, găsea tot felul de motive unul mai imbecil ca altul, dacă insistam mai ales seara urla de parca era violată, Manu (Emanuela) sora ei chiar a intrat în cameră într-o noapte și i-a zis că ori o face ori divorțează sau o bate ea (Emanuela) până vrea să facă sex :)), ...ce mai, o nebunie în toată regula, am uitat să spun că Manu era judoka-na :)) .
Mai trec câteva zile, vin seara acasă de la muncă și de la școală, din nou consiliu de familie, dar de data asta lipseau frații doamnei N., erau numai femeile inclusiv bunica. De data asta problema era ca eu merg la curve :)), că de fapt ..eu nu merg la seral, ..că știe ea (soacra) de la o prietena care m-a văzut când mergeam la o curva în blocul V6 de pe strada Gladiolelor. La început am încercat să mă dezvinovățesc, nicio șansă frate! ..i-am spus „Du-te la școală și verifică absențele”, i-am spus că nici măcar nu am habar de blocul ăla, ce mai, nimic niciun argument nu-i convingea, eram vinovat de adulter și gata! :)), ..atunci zic: „Ca sa fie în regulă să fiți voi siguri, mă las de seral”, ..și din acea zi nu am mai fost la școală am abandonat-o, la ora 15:30 fix intram în casă, gândindu-mă ce tâmpit sunt ca am abandonat liceul în ultimul an, eram în clasa a XIII-a dar dragostea era mare cu toate că fizic nu se materializase încă.
Vin acasă de la muncă, o găsesc pe Cristina care plângea de se rupea toată, că ea făcuse mâncare pentru mine și nu mai este. ..că se terminase, ..că mâncaseră toți, ..se certau acolo care mâncaseră mai mult. Mare șmecherie nu era, numai ca eu chiar eram rupt de foame, nu mai rețin dacă am ieșit în oraș să mâncam sau am coborât la mama la etajul 5, ..pur și simplu nu-mi amintesc ...
Se pare că luna de miere se topise, fără raporturi sexuale evident, dar problema era ca într-o dimineața când să plec la muncă, am constat că am fost tăiat de la pachet, nu mi s-a dat nicio explicație decât atât că nu sunt bani, în consecința numai socru (masculul alfa al familiei) avea pachet la servici (omu' lucra pe șantier era constructor), ok asta este, ..ce să faci dacă ești în casa omului? ..nu am zis nimic cu toate că m-am simțit al dracului de prost, în consecința când vin de la munca trec pe acasă, la mama, adică la etajul 5, mănânc, îmi spune mama, ..că îmi pune ea pachet și mi-l lasă pe frigider, deci eu dimineața coboram pe scări de la etajul 8, la etajul 5 luam pachetul îl ascundeam până jos, să nu observe soacra care era la pânda pe geamul de la bucătărie dimineața :) și vedea exact ieșirea din scara blocului. A mers șmecheria asta câteva zile, până când o vecina m-a văzut și m-a dat în gât la doamna N. (soacra), ...consiliu de familie din nou, fără neamuri de data asta numai membri de familiei (a familiei N. evident), am fost acuzat de trădare :)) , vă vine să credeți? ...trădarea consta în faptul că dimineața iau pachetul de la mama iar când mă întorc de la servici mai intru pe la mama și mănânc, ..uite așa am ajuns eu trădător, pentru că i-am făcut de rușine că ei nu au mâncare. În concluzie îi citez: „Tu trebuie să te solidarizezi cu noi și dacă noi nu avem de mâncare tu trebuie să reziști, nu să mergi la maica-ta și să ne faci de rușine”, a spus doamna N. (soacra) dar a uitat să spună că ei mâncau până să vin eu de la muncă, că ea (soacra) era cât un tanc, Manu chiar era disperată că este prea grasă și nu are succes la băieți, ..ce să mai zici ..ipocrizie pe față. Am renunțat și la șmecheria asta cu mama ..că numai îi făceam probleme și povești în bloc, pur și simplu mă săturasem de scandaluri și certuri cu soacra, scandaluri care uneori durau până la 3-4 dimineața iar nevasta mea, Cristina paradoxal se poziționa de partea ei la infinit, de fapt se certau amândouă cu mine la noi în camera "conjugala". Soacra nu avea nicio treaba că eu trebuia să merg la servici, singura problemă era să nu urlu eu prea tare să-l trezesc pe socru (domnul N.) că vezi doamne: el merge la muncă și ține familia. Soacra lucra la o tonetă de LOZ în PLIC, începea programul la ora 9 sau 10 așa că ea avea timp să-și facă somnul fără probleme, ba chiar mai mult, când observa că m-a luat somnul și încep să ațipesc în timp ce ea își ținea teoriile stereotipe, spunea: „Cristina, du-te mamă și mai fă o cafea, că la bărbatul tău îi este somn!”.
Scandalurile nocturne au devenit o regulă, se iscau din tot felul de motive, de la faptul că ieșeam cu Cristina în oraș iar Cristina nu mai avea timp să-i facă lecțiile lui Sorin (fratele ei mai mic de 11 ani), până la faptul că sora mea Nadia care avea tot 11 ani nu se juca la scoală și-n fața blocului cu Sorin, sau că nu știu ce vecina de bloc ar fi auzit că a spus mama mea ceva de soacra. Oricum eram epuizat fizic și psihic de lupta asta fără sens și obiect cu soacra. Socrul era un om liniștit care nu făcea greșeala sa o supere vreodată pe soacra care era capul familiei și tot odată șeful absolut al acestei familii din care făceam și eu parte acum. Într-una din aceste nopți nebune, soacra chiar îi făcuse Cristinei un "control ginecologic" în fața mea, a vrut ea (soacra) să verifice dacă Cristina mai este virgina, cu toate că trecuse aproape doua luni de când ne căsătorisem, rezultatul "controlului" ...nu mi l-a comunicat :). Asta a pus capac la toate! A doua zi i-am propus Cristinei să ne mutăm, eu urmând să fac rost de un apartament de la firma la care lucram (așa era pe vremea aceea, comuniștii îți dădeau casă gratis).
Mă duc la directorul în audiență, rezolv problema și vin acasă să-i dau vestea nevestei, aparent se bucură ..și este de acord. A doua zi când mă întorc de la muncă Cristina mă anunță că nu mai vrea să se mute de la socrii, motivul: Dacă Cristina se mută: Soacra (doamna N.) se aruncă pe geam de la etajul 8 :)). Așa se spulbera visul eliberării de sub "tirania" soacrei. Ei bine, ..după faza asta, a venit în vizita fratele soacrei Ionel cred că îl chema, care mi-a spus, citez: "Oricâte sporturi ai cunoaște tu dacă pun mâna pe tine te rup în două". Am fost surprins de chestia asta pe moment, ulterior am aflat ca omu' era nervos de faptul ca îndrăznisem să cer locuință de la servici ca să ne mutam de la soacra.
Trecuse aproape două luni de când ne căsătorisem și eu încă nu reușisem să fac sex cu Cristina. În fine, după o cearta pe tema asta cu Cristina în care s-a introdus și soacra (doar nu putea ea să rateze așa ceva), cearta, a denaturat într-un scandal în urma căruia soacra m-a dat afară din casă. Eu eram cu mințile pierdute, că vezi doamne o pierd pe Cristina "iubirea vieții mele" și nu știu cum am făcut dar am reușit să-mi tai venele de la mana stânga cu lama din aparatul de ras :)). Am ajuns la spital, m-au cusut ăia, m-au pansat, mi-au dat și concediu medical. După faza asta am ajuns la spitalul de nebuni (așa era pe vremea regimului comunist) să se constate dacă sunt vreun nebun sinucigaș, după două zile mi-au dat drumul. M-am dus la mama, că soacra nu mă mai primea. Un motiv așteptase femeia să scape de mine cred, ..iar eu i-am furnizat tot materialul de lucru. Am stat eu vreo doua zile la mama acasă și într-un final vine Cristina și spune că mă pot întoarce pe "domeniile" soacrei dacă îmi cer iertare de la toată familia. Mă duc eu acolo și îmi cer iertare de la fiecare în parte că așa era regia: de la socru, de la soacra și de la Cristina. Mă țin în ușă de la intrarea în sufragerie vreo ora, în timp ce ei stăteau în fotolii ca boierii și se cafeleau, fiecare îmi ține câte-o teorie de parcă cine știe ce crimă am făcut. A trebuit să promit că numai ies niciodată din cuvântul familiei (adică a soacrei), că nu mai am nicio inițiativă de evadare din sânul familiei, că nu ascund bani de ei și că-mi bag mințile în cap. Soacra a concluzionat în final: ...că dacă m-am însurat nu însemnă că eu îi spun Cristinei ce să facă, ci tot ei sunt șefii și ai Cristinei și ai mei. Asta apropo, că mai ieșeam în oraș iar Cristina nu avea timp sa execute sarcinile trasate de doamna N., de genu fă-i lecțiile lui Sorin sau spală haine pentru tot familionul, care numără șapte membri.
Am uitat să spun că până și Cristina se săturase deja de "dictatura" soacrei, cred că "controlul ginecologic" a fost foarte umilitor și pentru ea. În momentele în care eram singuri era de acord cu mine 100% iar când apărea soacra încet dar sigur se poziționa de partea ei, sfârșind prin a fi 100% de partea doamnei N. indiferent ce aberații debita aceasta. O situație al dracului de ingrată și jenantă pentru mine! Începeam o discuție cu soacra fiind sigur de susținerea Cristinei și la finalul discuției constatam că Cristina este 100% împotriva mea, ..ce să zic ..nebunie totală :))
Cu domnul N. nu am avut divergențe în afară de câteva momente când tot încerca să-mi explice cât de sănătos ar fi pentru mine și viitorul meu comun cu Cristina să nu o mai "supăr" pe doamna N.. Ideea era că nu trebuia să o superi pe femeie cu nimic avea ea grijă să se supere singură pe tine :)), BĂNUIESC CĂ CINE O CUNOAȘTE ȘTIE DIN PROPRIE EXPERIENȚĂ! Cu Cristina nu am avut neînțelegeri niciodată, atât că îi ținea partea soacrei când aveam divergențe cu doamna N.. Într-o seara chiar am împins-o în fotoliu pe Cristina deoarece eram foarte nervos iar ea se împlântase în fața mea aducându-mi tot felul de acuzații copiate la indigo din repertoriu soacrei, acuzații pe care Cristina în momentele în care eram singuri le considera aberații, ...după cum am spus, nebunie în toată regula!
M-am hotărât să rezolv totuși problema relației conjugale, așa că am cumpărat o sticla de "Floris" (o băutură alcoolica, foarte bună la gust), am ascuns-o într-un fel de noptieră rabatabilă care se transforma în masă, în lateral avea un fel de ușă glisantă verticală, acolo am ascuns sticla, de unde am scos-o seara și am consumat conținutul împreună cu nevasta. Victorie totală, am reușit să fac pentru prima dată sex cu Cristina după aproximativ opt luni de relație și două luni de la momentul căsătoriei!
A fost o victorie amară, înțelesesem de ce Cristina refuzase să facă sex până în acel moment, femeia nu avea "cămașă", atât de râvnită de toată lumea, am încercat să ignor acest lucru, dar sincer nu m-am putut abține să nu-i reproșez acest lucru mai ales datorita faptului că opt luni mă mințise ca pe un fraier! Normal că toată lumea încerca să o scoată inclusiv sora ei mai mare Manu (Emanuela) care venise cu o poveste fantastică de genu: Când era mică Cristina căzuse nu știu cum cu o bicicleta în ...scaunul de la bicicleta :)). Ideea este că acum înțelegeam o fraza pe care soacra o repeta aproape obsesiv la fiecare cearta: "Cristina mamă, dacă divorțezi nu este nicio rușine, doar ai fost femeie măritată!"
După acest eveniment am avut parte de mai multă liniște, datorită faptului că Cristina începuse să i-a atitudine împotriva soacrei, la început mai timid iar apoi cu tot mai multa vehemență. A îndrăznit chiar să-i interzică să mai vina seara la noi în cameră, cel puțin acum noaptea nu mai erau scandaluri, aș putea spune că nopțile erau chiar foarte plăcute. Cristina începuse să-și afirme singură și din proprie voință independența, un lucru de care eu personal nu o credeam capabilă.
Aveam două luni de la căsătorie, venise revelionul, după 12 noaptea am coborât la etajul 5 la mama, de unde i-am telefonat tatălui meu să-i urez și eu pentru prima dată-n viață "La mulți ani", nu-l văzusem decât o singura dată la vârsta de 6 ani (stare de fapt care există și în prezent). Ei bine, discuția a fost atât de plăcută încât am ieșit pe casa scării și am spart un geam, evident tot eu am avut de suferit, alegându-mă cu câteva tăieturi minore la mână.
Totul părea să fie ok, atât în viața conjugală cât și în relația cu doamna N.. Mai trec doua săptămâni de liniște relativă, în care eu și Cristina evadăm din camera de la etajul 8, am mers prin oraș, la film, cred (nu sunt sigur) că și la un spectacol la "Casa de Cultură".
După vreo două luni și jumate de la momentul căsătoriei, într-o seară sunt chemat în sufragerie pe motiv că domnul N. are să-mi comunice ceva foarte important. Mă duc la ordin și omul mă întreabă dacă vreau să mă mut la București în cazul în care ei se întorc în București (se pare că interdicția le expirase). Îi spun omului că înainte de căsătorie, pe vremea când el și soacra făceau presiuni asupra mea să mă însor cu Cristina, am discutat acest aspect iar ei au fost de acord ca în cazul în care se întorc la București să ne lase pe noi sa decidem ce o să facem cu viitorul nostru. Se pare în viziunea socrilor acest lucru nu mai conta. I-am explicat că aici aveam un servici bun, la acea vreme lucram mecanic auto, și eram electronistul neoficial al firmei (datorită faptului că eram pasionat de electronică, se pare ca depășeam competențele electroniștilor din firma :D), plus că nu aveam efectiv încredere în ei, datorită felului în care a decurs relația mea cu socrii până la acel moment. Discuția se prelungește în noapte dar în termeni destul de amiabili, îi spun domnului N. că am să i-au o decizie împreună și numai după ce discut cu Cristina, el este de acord ..așa se încheie discuția.
Bun, în zile următoare discut cu Cristina noua situație și în final este de acord să rămânem în Alba-Iulia, nu știu dacă chiar și-a dorit acest lucru sau a zis doar ca mine, fiind evident faptul că eu nu doresc să mă mut la București. I-am comunicat domnului N. că nu mergem cu ei la București de față la discuție fiind și Cristina care m-a susținut în totalitate.
Zile treceau și totul părea perfect, între timp eu discutasem cu directorul (D-nul Dumitrean) pentru apartament și stabilisem că în ziua când am nevoie îmi dă repartiția, firma la care lucram (Intreprinderea de Gospodărie Comunala și Locativă - IGCL-Alba) avea în administrare toate apartamentele din oraș.
Într-o dimineață Cristina m-a anunțat că i-a întârziat ciclu, era îngrijorată mă rog, ..cred ca era stresată avea totuși doar 16-17 ani, la fel eram și eu. Am stabilit să așteptăm, să vedem cum va evolua situația. Acum asta era situația cu toate că noi încă nu aveam o lună de relații intime am presupus că era o întârziere (dereglare), ...oricum nu conta.
Într-una din zile aflu că formația "Compact" (posibil să fi fost altă formație) urma să țină un concert la Alba-Iulia, la acea vreme era poate unul din cele mai marcante evenimente din ultimi ani din "Cetatea Bălgrad-ului". O întreb pe Cristina dacă vrea sa mergem la concert, evident că vrea, ok ...mă duc la inginerul șef, îl rog să-mi facă rost de două bilete, la acea vreme numai cu pile se obțineau, concertul era peste trei zile. Ajung acasă, o anunț pe Cristina că mâine am biletele, ...ea se bucură și pare fericită ...?
Dimineața (16.02.1988) plec la muncă și evident după biletele la concert. Cristina mă conduce la ușă (acest ritual îl făcea aproape în fiecare dimineață), o mai întreb o dată dacă este sigură că vrea să mergem la concert, ea îmi confirmă, ne sărutam ceva mai intens decât de regulă, și-mi spune că mă așteptă să vin acasă la ora 15 (atunci nu am dat importanță acestui lucru, cu toate ca eu în fiecare zi veneam direct acasă!)
Ora 15:30 ajung acasă, intru în casă cu biletele de la concert în mână, în casă liniște totală. Ajung în sufragerie unde era doamna N., domnul N. care trebuia să fie la muncă la acea ora, o vecina împreună cu soțul ei care locuia la etajul 7. Întreb contrariat: „Unde este Cristina?”, socru cu mină gravă îmi întinde un bilet de două pagini și spune: „Cristina a plecat și ți-a lăsat acest bilet!” și continuă: „Ar fi bine să-ți iei lucrurile și sa pleci în liniște!” Eu întreb: „Unde a plecat?” răspunde doamna N.: „Pe Cristina am trimis-o la neamurile noastre unde tu nu ai s-o găsești niciodată”. O localitate din județul Ialomița, am aflat ulterior de la Cristina, discuție ce a avut loc la București, în apartamentul familiei N., ocazie cu care am "cunoscut-o" pe Mădălina care avea o atracție deosebită pentru boneta mea de soldat :), ...întâlnire care a avut loc cu ocazia primei înfățișări de divorț.
În scrisoarea de adio Cristina îmi reproșa lucruri reale și totodată ireale, părea mai mult emanația doamnei N., ...mă rog, ....se pare că „Adevărul este dincolo de noi”. În scrisoare printre multe altele m-a asigurat că nu este însărcinată deoarece îi venise ciclul de dimineață, ..și că pot să mă duc la școala de ofițeri liniștit "pentru a-mi face un viitor frumos", cu toate că știa că am abandonat liceul și acest lucru nu mai era posibil. Oricum soacra îi spunea mereu că dacă fac școala de ofițeri am să o părăsesc, nu știu de unde trăgea ea concluziile astea.... Printre altele îmi dorea să-mi găsesc și să mă căsătoresc cu o fată de la orfelinat fără părinți și cu "cămașă" :)). Mi-a făcut și un pic de tratament psihologic: "...încet, încet, ai să mă uiți și ai să-ți găsești fericirea". În consecință am rămas cu gura căscată ca un fraier ce eram, când am citit scrisoarea "vieții", pe care o păstrez pentru eternitate într-un plic vechi de 28 de ani.
Toate aceste lucruri se întâmplau un contextul în care eu eram tutorele legal al Cristinei, până la împlinirea vârstei de 18 ani datorită faptului că ea era minora, în momentul căsătoriei am devenit prin lege tutorele ei legal, socrii nemaiavând niciun drept legal asupra Cristinei. Cu toate astea nu mi-am folosit acest drept nici pentru a ne muta de la socrii și nici pentru a o aduce înapoi. Așa era legea în acele timpuri, cred că așa este și acum. Puteam sa merg pur și simplu la miliție și ăia mi-o aduceau ca pe un colet înapoi. Am presupus că dragoste cu forța nu se poate.
Se împlineau 3 luni și câteva zile de la căsătorie. Cam asta fost totul între mine și Cristina! :). După aproximativ două sau trei luni de la dispariția nevestei, ...a dispărut și familia N. ...s-au mutat la București.
După plecarea Cristinei a existat și un epilog, nu prea plăcut pentru doamna N., dar asta poate într-o parte viitoare...
Evident că m-am interesat, în măsura în care mai aveam acces la informații despre Cristina (în acele vremuri nu existau telefoane mobile și nici internet). Am primit asigurări de la doamna N. și de la rudele ei (nevasta lui Fănel, fratele soacrei) că Cristina sigur, sigur, nu este însărcinată! Totuși după aproximativ un an și jumătate de la dispariția nevestei, în timp ce efectuam stagiul militar, m-am trezit dat în judecata pentru pensie alimentară, se pare ca aveam o fiica (Mădălina), pe care la naștere am și "recunoscut-o" ca fiind fiica mea la primăria din București... am avut un șoc, ...dar totuși viața merge înainte, fără să țină cont de dorințele, sentimentele sau frustrările noastre.