Realitatea care ne înconjoară reprezintă, de fapt, un univers în care simbolul joacă un rol important. De multe ori, existența umană se ghidează după simboluri prestabilite care, de ce nu, poate să-i schimbe cursul. Simbolul a fost creat de om sau, mai bine spus, de imaginarul popular tocmai pentru a caracteriza anumite aspecte ale vieții colectivității și implicit a individului. Imaginarul este libertatea pe care ne-o asumăm de a ne raporta la lume în așa fel încât ea să ne apară sub o anumită formă.
Imagologia are ca obiect de studiu imaginea și are în vedere gândirea prin imagini care este o formă superioară de a înțelege lumea, atât timp cât imaginile sunt considerate a fi reprezentări mentale formate cu ajutorul individului de a procesa realitatea. Importanța imagologiei este dată, în primul rând, de faptul că ea implică a anumită reconstruire a imaginarului unei epoci, a felului cum oamenii au interpretat realitatea. Fiecare persoană decodifică și reinterpretează realitatea dând naștere unei multitudini de semnificații. Acestea pot fi identice cu ale altor persoane care se circumscriu aceluiași mecanism de gândire. Astfel, imagologia operează cu reprezentări colective care sunt reprezentative pentru o anumită comunitate.
Repetarea consecventă a imaginii unei anumite realități a generat apariția stereotipiei. Stereotipia acționează, într-o anumită măsură, la nivel psihologic prin automatismele care se formează. Deci, putem afirma că stereotipiile au o puternică influență în societate, deoarece manipulează/ controlează conștiința și concepțiile oamenilor. De aceea, multe persoane se ghidează după aceste stereotipii și își formează o imagine greșită asupra unei realități.
De-a lungul timpului și chiar în societatea contemporană suntem ghidați de stereotipii care, de cele mai multe ori, influențează profund viața socială și relațiile interumane. Să ne oprim atenția asupra imaginii pe care o are femeia în societate. Din cele mai vechi timpuri, femeia a fost percepută ca aflându-se într-un raport de inferioritate față de o altă instanță umană, bărbatul. Deși ne-am modernizat până și în gândire și într-o oarecare măsură dorim să evităm o astfel de problematizare, aceeași imagine poate fi cu ușurință identificată la nivel practic. În unele culturi ale epocii noastre chiar există puternic accentuată această diferență de statut social între bărbat și femeie. Stereotipia este, deci, un produs cultural, creat de o anumită societate.
Stereotipia a acționat în diferite domenii de activitate, de la istorie, geografie și până la religie. Situațiile în care putem identifica stereotipii sunt numeroase, însă vom detalia doar câteva dintre ele. În primul rând, în domeniul științelor îl numim pe Galileo Gallilei care a afirmat că pământul se află poziționat în centrul Universului. Un alt stereotip a fost creat de Darwin, potrivit căruia oamenii se trag din maimuță, realizând întregul proces de transformare și evoluție a acestui animal. Acesta este unul dintre aspectele care generează conflictul între știință/ evoluționism și Biserică. La rândul ei, Biserica își creează propriile stereotipii prin păstrarea și perpetuarea unei gândiri creștine caracterizată prin respectarea cu strictețe a unor simboluri creștine.
Nici popoarele nu au fost evitate de a fi caracterizate pe baza unor anumite structuri stereotipe. După cum bine știm, românii sunt considerați a fi locuitorii unui teritoriu în care a trăit Dracula. Străinii sunt entuziasmați când descoperă castelul în care a trăit acest personaj mitic. Însă, stereotipiile despre români nu se rezumă, din păcate pot zice, doar la această imagine. Știm prea bine că străinii ne-au creat o imagine nu tocmai favorabilă. Consideră că suntem o societate de hoți, de cerșetori. Cu toate acestea, suntem considerați a fi ospitalieri în ciuda faptului că suntem un popor sărac. Această ospitalitate provine tocmai din respectarea dogmelor creștine sub dominarea cărora ne naștem și ne dezvoltăm ca individualități.
Multe dintre stereotipii au fost generate de imaginarul colectiv. Într-o epocă când oamenii nu erau acaparați de evoluția sistemelor moderne, aceștia cunoșteau prea bine când urma să plouă sau când va fi vreme de secetă. Mult mai bine cunoșteau comportamentul uman, unele persoane fiind catalogate ca fiind bolnave sau pe moarte pe baza unor anumite trăsături definitorii. Putem afirma că oamenii, în trecut, erau învăluiți într-o lume absorbită de simboluri și semne în care credeau cu desăvârșire. Universul etnografic este presărat cu o mulțime de simboluri care au fost create chiar de oameni.
Universul simbolic al umanității este completat și de prezența unui număr mare de superstiții în rutina zilnică. Acestea sunt rodul imaginației omului suspicios care surprinde unele aspecte ale vieții și le oferă diferite interpretări, căutând astfel o cauză a celor petrecute. În momentul în care același lucru se întâmpla în circumstanțe asemănătoare se crea o anumită stereotipie în gândire. Unele dintre aceste superstiții nu și-au pierdut din credibilitate, drept care multe persoane, chiar tineri, cred cu vehemență în aceste „adevăruri”. Acestea, ca și stereotipiile, pot deforma viziunea asupra anumitor realități și pot conduce la abordarea unor comportamente greșite în ceea ce privește un anumit aspect al existenței umane.
În concluzie, stereotipiile sau simbolurile au fost create în timp și impregnate în conștiința socială, fiind transmise de la o generație la alta. Astfel, oamenii se rezumă la respectarea acestora, nedorind să descopere sau să redescopere realitatea. De asemenea, în imaginarul colectiv întâlnim o diversitate de practici și metode care ajută individul să traverseze diferite rituri ale vieții (nașterea, moartea sau diferite alte circumstanțe). Deci putem afirma că stereotipiile sunt înmagazinate în subconștientul colectiv și acționează uneori chiar involuntar în mintea individului, dirijându-i comportamentul.
Publicat de:
Nistor Adriana
Profesor lb. și lit. română, la Liceul Tehnologic Ion Nistor, Vicovu de Sus, Suceava.