De-a v-ați ascunselea cu Teri

Teri era un mic dinozaur T-Rex care își petrecea toată ziua jucându-se cu prietenii săi. Jocul lui preferat era de-a v-ați ascunselea. Marea problemă a lui Teri era că piciorușele lui grele lăsau mereu urme în pământ.

Într-o zi, când brontozaurul Bob trebuia să numere, Teri a fugit și s-a ascuns într-o peșteră. Nici nu a fost nevoie ca Bob să se miște de pe loc că și-a întins gâtul lung, iar urmele lăsate de Teri l-au condus direct la locul unde se ascundea el.

A venit rândul lui Dan să numere. Dan este un dinozaur cu aripi mari! Degeaba a găsit Teri cea mai bună ascunzătoare din pădure că nu a durat mult până ce și-a luat Dan zborul și l-a găsit. Urmele îl dăduse din nou de gol.

Ce să mai spun de momentul în care Teri s-a ascuns într-un lac, era foarte fericit că în apă nu se văd urmele. Însă Stan Stegozaurul era obișnuit cu apa, iar după ce nu a mai văzut urmele a început să îl caute sub apă unde l-a și găsit.

Bietul Teri, nici cum nu putea să câștige la jocul lui preferat. Și-a lăsat prietenii și a început să se plimbe, a tot mers și a mers și de supărare a uitat de el. Timpul a trecut fără să observe, iar când și-a dat seama că nu știe unde este, era prea târziu. Drumul spre casă nu îl mai știa. Teri a început să se sperie. A început să caute ceva familiar care să îi indice pe unde ar fi casa lui, însă de supărare, nu a fost atent la drum.

Luna a început să apară pe cerul care se întuneca tot mai tare. Dinozaurii nu au blana care să le tina noaptea de frig, ei stau adăpostiți în locuri închise, nu sub cerul liber.

Bietul Teri a început să plângă, supărat că nu va mai ajunge acasă. Însă, dintr-odată auzi ceva. Era o voce în depărtare. Nu își dădea seama ce striga. Se opri din plâns pentru a auzi mai bine. Oare, îl striga pe el? Vocea se auzi tot mai tare, pana ce a ajuns să distingă clar ceea ce spune. „Teriii”, vocea îl striga pe el!! Cineva îl găsise! Caută cu privirea până își găsise prietenii! Prietenii pe care el îi lăsase veniseră după el. Era foarte uimit, oare cum îl găsise din moment ce nici el nu știa unde este. Prietenii lui au început să râdă și i-au arătat urmele! Normal, cum de nu se gândise și el să facă asta! Trebuia să își urmeze urmele înapoi către casă!

Teri era foarte recunoscător pentru prietenii lui care nu l-au abandonat.

Ziua următoare, când s-au jucat de-a v-ați ascunselea Teri știa cum va câștiga. El va fi cel care își caută prietenii, nu invers. Mare a fost bucuria dinozaurilor, nu doar pentru că și-au găsit prietenul pierdut, ci pentru că și-au recâștigat un partener de joaca.