Online sau față în față - ne dăruim copiilor

În ultimii doi ani școlari, pandemia mondială de Covid 19 a adus în prim plan în învățământul românesc educația în sistem on-line și digital.

Aș vrea să trec în revistă câteva opinii personale despre cum am resimțit cronologic aceste schimbări în cariera mea de profesor în învățământul preșcolar românesc.

În luna martie 2020, atunci când în sistemul românesc de învățământ s-au sistat cursurile în format fizic, am simțit că s-a așternut o tăcere morbidă. Nimeni nu știa care aplicație e mai bună, care platformă e mai indicată sau care era cea mai de succes alegere astfel încât lucrurile să se desfășoare normal. Normalul însă, nu și-a mai arătat fața. Consider că până în iunie 2020, când s-a terminat anul școlar, activitățile on-line au fost desfășurate de fiecare cadru didactic în măsura posibilităților sale, atât în ceea ce privește instruirea pentru pedagogie online cât și în ce privește stăpânirea tehnologiei la un nivel minim. Din păcate, cei care au avut cel mai anevoios drum până la sfârșitul anului școlar au fost preșcolarii și elevii. Motivele au fost multiple. De la lipsa accesului la internet, lipsa unor dispozitive pentru conectare, lipsa unui adult care să-i susțină tehnologic, lipsa suportului emoțional și separarea de colectivul clasei într-un mod rapid și fără multe explicații, toate acestea și multe altele au dezorientat copilașii și cu voie sau fără voie, mulți dintre ei au rămas cu lacune în ceea ce privește parcurgerea programei școlare în mod eficient.

Personal, în perioada martie iunie 2020 m-am concentrat cel mai mult pe activitatea cu copiii și fără să mă pregătească nimeni în prealabil, pentru că am avut o grupă de copii de nivel II, erau bine sudați ca și grup, am desfășurat în mare parte activități online sincron. Copiii au fost receptivi, se înțelege că și părinții pentru că doar cu ajutorul lor am reușit să ne vedem sincron iar din punctul meu de vedere, a fost un succes această perioadă.

Începând cu anul 2020-2021 am căutat să mă concentrez și pe formarea competențelor mele digitale, mai exact m-am auto-format

Din rețeta mea de câștig în timpul grădiniței online ,vă pot aminti câteva modalități de comunicare eficientă: menținerea unei relații apropiate cu familiile preșcolarilor însemnând apropierea emoțională față de părinți, câștigarea încrederii lor; realizarea de video-uri în care m-am filmat la fiecare început de săptămâna în care le anunțam copiilor tema săptămânii și realizam o ancoră de trece către ideile de activități pe care le postam ulterior pe platformă; încheierea săptămânii cu o întâlnire online sincron pentru a fixa tema săptămânii și a evalua competențele urmărite; realizarea de materiale digitale personale prin diferite site-uri, platforme sau aplicații întrucât nota personală demonstrează nu numai Implicarea în actul educativ cât și profesionalismul.

Toate demersurile acestea, toată implicarea mea în timpul cursurilor on-line au avut efecte benefice asupra dezvoltării copiilor. La revenirea din februarie 2021 la grădiniță, copiii s-au reacomodat cu lejeritate, prezența mea nu i-a stingherit în niciun fel ,eram deja o figură cunoscută, o prezență plăcută pentru ei.

Știu ca nu e ușor, dragi colegi, nu a fost niciodată. Fiți așa cum știți d-voastră să fiți de naturali, sinceri și dedicați în această meserie binecuvântată!

Da, știm, nu avem învățământul suedez, nici pe cel finlandez (cu scuzele de rigoare față de aceste onorabile popoare), însă asta nu ne oprește să fim până în măduva oaselor, profesori români, care au lăsat în clasele lor, înainte de toate planificările sau planurile de lecții ori obiectivele urmărite, SUFLETUL!