Publicare GRATUITĂ articole educaționale !

Se acordă adeverință ISSN

Educația preșcolară are un rol important în dezvoltarea copilului, nu doar prin formarea deprinderilor cognitive și practice, ci și prin sprijinirea dezvoltării emoționale și sociale. În grădiniță, copilul învață să recunoască ceea ce simte, să exprime o dorință, să aștepte, să împartă materiale și să construiască relații cu cei din jur. Aceste achiziții se formează treptat, prin experiențe zilnice și prin interacțiuni adaptate vârstei.

Poveștile și jocul sunt două instrumente accesibile prin care educatoarea poate crea contexte de învățare apropiate de universul copilului. Personajele, întâmplările și situațiile de joc îi ajută pe preșcolari să observe emoții, să discute despre comportamente și să descopere modalități potrivite de a reacționa. Activitățile nu urmăresc să impună copiilor ce trebuie să simtă, ci să le ofere cuvinte, exemple și ocazii de exersare.

De ce sunt importante emoțiile în perioada preșcolară?

Emoțiile influențează felul în care copiii comunică, se joacă și învață. Bucuria poate încuraja apropierea de ceilalți, teama poate determina retragerea, iar frustrarea poate apărea atunci când un copil nu reușește să obțină ceea ce își dorește. La vârsta preșcolară, autoreglarea este încă în formare. De aceea, copilul are nevoie de adulți care să îi recunoască trăirile, să îi ofere siguranță și să îl ajute să găsească modalități adecvate de exprimare.

Validarea emoției nu înseamnă acceptarea oricărui comportament. Educatoarea poate transmite: „Văd că ești supărat pentru că jocul s-a terminat. Este în regulă să fii supărat, dar nu lovim. Hai să găsim împreună ce putem face.” Astfel, copilul învață că emoțiile sunt firești, în timp ce comportamentele pot fi ghidate prin limite clare și respectuoase.

Povestea ca instrument de învățare socio-emoțională

Poveștile oferă copiilor posibilitatea de a privi situațiile prin experiența personajelor. Atunci când personajul este trist, speriat, entuziasmat sau dezamăgit, educatoarea poate opri lectura și poate întreba: „Cum crezi că se simte?”, „Ce l-ar putea ajuta?” sau „Ți s-a întâmplat să simți ceva asemănător?”. Copilul poate răspunde verbal, prin mimică, desen sau alegerea unei imagini. Nu este necesar să își împărtășească experiențele personale dacă nu dorește.

O activitate potrivită este „Schimbăm finalul poveștii”. După lectura unei povești, copiii sunt invitați să propună un final în care personajele se ascultă, cer ajutor sau găsesc o soluție pașnică. Educatoarea acceptă ideile diferite și îi ajută pe copii să observe consecințele fiecărei variante. Activitatea dezvoltă imaginația, empatia și capacitatea de a identifica soluții.

Jocul de rol și exersarea comportamentelor pozitive

Jocul de rol îi ajută pe copii să exerseze situații întâlnite în viața de grup. Se pot folosi păpuși, figurine sau marionete pentru a pune în scenă întâmplări simple: doi copii doresc aceeași jucărie, un coleg este lăsat în afara jocului sau cineva răstoarnă din greșeală construcția altuia. Copiii propun modalități de rezolvare, iar educatoarea modelează formule precum „Te rog să mi-o dai după ce termini”, „Pot să mă joc și eu?” sau „Hai să construim din nou împreună”.

Un exemplu este jocul „Ce poate spune personajul?”. Educatoarea prezintă o păpușă care nu reușește să intre într-un joc. Copiii sunt invitați să găsească mai multe replici prin care personajul poate cere să participe, iar grupul discută cum îl poate primi. Se urmărește exersarea unor comportamente concrete, nu memorarea mecanică a unor formule.

Jocuri pentru recunoașterea și exprimarea emoțiilor

„Roata emoțiilor” poate fi realizată din carton, cu imagini simple care reprezintă bucuria, tristețea, furia, teama și uimirea. Copiii aleg o imagine și pot spune, arăta sau desena o situație în care personajul ar putea simți acea emoție. Educatoarea subliniază că oamenii pot reacționa diferit în aceeași situație și că toate emoțiile pot fi discutate fără rușine.

În jocul „Oglinda emoțiilor”, copiii aleg o expresie facială de pe un cartonaș și o reproduc în oglindă sau prin mimică. Ceilalți încearcă să identifice emoția. Activitatea poate fi adaptată pentru copiii care preferă să observe, să indice cartonașul sau să participe alături de un adult. Nu se insistă ca fiecare copil să vorbească în fața grupului.

Rolul educatoarei și colaborarea cu familia

Educatoarea contribuie la dezvoltarea emoțională prin felul în care vorbește cu copiii, gestionează conflictele și organizează mediul. Un ton calm, reguli previzibile și reacții consecvente oferă siguranță. Este util ca adultul să numească emoția observată fără să eticheteze copilul: „Pari dezamăgit” este mai potrivit decât „Ești rău” sau „Ești prea sensibil”. De asemenea, este important să ofere timp copilului pentru a se liniști înainte de a discuta despre o situație dificilă.

Colaborarea cu familia poate consolida ceea ce se exersează la grădiniță. Educatoarea poate împărtăși idei simple: citirea unei povești înainte de culcare, discutarea emoțiilor personajelor sau folosirea unor cuvinte comune pentru a descrie stările afective. Comunicarea trebuie să fie respectuoasă și să evite judecarea stilului familial. Dacă dificultățile emoționale sunt persistente sau afectează semnificativ participarea copilului, familia poate fi îndrumată către specialiștii potriviți.

Poveștile și jocul oferă contexte firești prin care copiii preșcolari pot învăța să recunoască emoții, să le exprime și să găsească modalități potrivite de relaționare. Prin personaje, marionete, cartonașe și jocuri de rol, noțiuni abstracte precum empatia, răbdarea și autocontrolul devin experiențe concrete, accesibile vârstei.

Dezvoltarea emoțională nu se realizează într-o singură activitate, ci prin interacțiuni consecvente, răbdare și colaborare între grădiniță și familie. Educatoarea are posibilitatea de a crea un mediu în care copilul se simte ascultat și respectat, în care greșeala devine ocazie de învățare, iar diferențele individuale sunt acceptate. Un copil care învață că emoțiile sale pot fi exprimate în siguranță face un pas important către relații sănătoase și participare activă în comunitate.

 

Bibliografie:

 
  • avatarPublicat de:
    Ciorîță Livia Alexandra

    Profesor înv. preșcolar, la Grădinița cu Program Prelungit Nr. 64, Galați.
 
 

Alertă de securitate!

Eroare JavaScript

Pentru a accesa website-ul Freepedia Edu este necesar să activați JavaScript.

Cauza erorii: JavaScript nu este activat sau nu este acceptat de browser-ul utilizat de dvs.

Rezolvare: Activați JavaScript din opțiunile browser-ului, apoi încercați din nou.