Metode de stimulare a creativității în grădiniță

Definită de cele mai multe ori ca cea mai înaltă formă a activității omenești, creativitatea constituie un fenomen general uman, un indicator important în multe domenii de activitate, cu precădere în învățământ.

Pentru a fi considerat un cadru didactic creativ, sunt necesare calități precum: ingeniozitate, inventivitate, fantezie, spontaneitate și curaj în abordarea diferitor teme și metode. Educatorul creativ, este acela care descoperă mereu tehnici, procedee, noi forme de lucru cu copiii, modificându-le, adaptându-le și inventând noi instrumente sau mijloace pentru sporirea muncii didactice.

În întreaga mea experiență cu preșcolarii, mi-am ghidat activitatea pornind de la premisa că este de datoria noastră, a educatorilor, să „formăm personalități”, lucru ce se poate realiza doar prin modelarea și regândirea permanentă a activităților instructiv-educative.

Utilizat cu preponderență în activitățile de la grupă, jocul didactic este metoda care mi-a permis de cele mai multe ori stimularea și dezvoltarea creativității preșcolarilor. În cadrul acestora, am urmărit antrenarea și stimularea potențialului creativ a copiilor, oferirea posibilității de dezvoltare a unor abilități, pentru a-i ajuta pe aceștia să se dezvolte. În stimularea creativității copiilor, am ținut cont de: relaxare (copilul să nu se simtă constrâns, astfel încât să fie spontan și să aibă încredere în sine), perseverență (încurajarea copiilor pentru a realiza obiectivul jocului), crearea unei atmosfere creative ( prin punerea la dispoziția copiilor a unei multitudini de materiale pe care să le poată utiliza în situații diferite), toleranța (acceptarea răspunsurilor greșite și nesancționarea copiilor), rezolvarea de probleme (prin încurajarea copiilor de a rezolva sarcinile în mai multe moduri).

„Salata de povești” este unul dintre jocurile cele mai îndrăgite de preșcolari. Sarcina acestuia este crearea unei povești noi prin amestecarea personajelor din alte povești, oferind posibilitatea realizării de asociații libere, punând în aplicare spiritul de inventivitate.

Un alt joc utilizat în activitățile de la grupă este „Ce-ai face dac-ai fi…?”, în cadrul căruia copiii sunt rugați să își imagineze că sunt un personaj îndrăgit dintr-o poveste și să spună ce ar face ei dacă ar fi puși în situația acelui personaj, într-o anumită scenă din poveste, punându-se astfel la încercare capacitatea de empatizare.

De asemenea, o modalitate prin care copiii pot să exprime gestual sentimentele pentru anumite persoane, ființe, lucruri, este jocul „Arată ce simți!”, în cadrul căruia preșcolarilor li se solicită să arate prin gesturi și mimica feței ce simt atunci când se gândesc la persoane dragi, animale de companie, jucării, dulciuri. Exemplu: Atunci când se gândesc la mama formează cu ajutorul mâinilor o inimă etc.

Utilizarea metodelor moderne, este o altă modalitate de a stimula interesul și creativitatea copiilor, dar și de a pune în valoare cunoștințele acumulate de aceștia la un moment dat. Astfel, în cadrul activității „Ajutoarele Zânei Iarna”, pe care am desfășurat-o cu copiii la sfârșitul proiectului tematic „Ce mult ne place iarna!”, am folosit ca și metodă blazonul iernii, în cadrul căreia copiii au extras jetoane din cufărul iernii și le-au așezat, în funcție de apartenență (fenomene, îmbrăcăminte, jocuri de iarnă etc.) la locul potrivit, pe blazon.

De asemenea, prin intermediul metodei ciorchinelui, utilizată într-o altă activitate, preșcolarii au reușit în cadrul jocului „Spune, din ce poveste face parte?” să așeze siluetele personajelor din poveștile „Mănușa” și „Ursulețul polar și norișorul de zăpadă” în jurul unei imagini simbol din fiecare poveste (mănușă și gheață), demonstrând astfel că și-au însușit conținutul poveștilor, că pot recunoaște personaje și pot reda aspecte importante din poveste la vederea personajului, dezvoltându-li-se astfel gândirea laterală și analogică.

Utilizată ca și metodă de evaluare și apreciere a rezultatelor, turul galeriei este o altă metodă pe care am utilizat-o în activitățile cu copiii. Un rezultat deosebit, am obținut atunci când, în cadrul activității practice „Omul de zăpadă”, am prins pe ață lucrările copiilor, oferindu-le acestora posibilitatea de a le observa în ansamblul, dar și de a le aprecia individual și de a-și exprima opinia cu privire la lucrarea proprie sau a celorlalți copii.

În concluzie, deși multe dintre metodele menționate mai sus sunt cunoscute și utilizate în mare parte de un număr mare de cadre didactice, consider că fiecare educator trebuie să își adapteze metodele la nevoile grupei, să utilizeze modalități creative de a rezolva problemele care se ivesc zi de zi și să aloce suficient timp pentru ca fiecare copil să exploreze posibilitățile proprii de rezolvare a problemelor dar și posibilitățile din jur.

 

Bibliografie:

• Breben, Silvia, Gongea, Elena, Ruiu, Georgeta, Fulga, Mihaela, Metode interactive de grup-ghid metodic, Editura Arves, Craiova, 2002;
• Roco, Mihaela, Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași, 2004;
• Ministerul Educației Naționale, Curriculum pentru educație timpurie, București, 2019.