Jocul didactic în orele de comunicare în limba română din ciclul primar

Printre activitățile cele mai atractive, care sunt primite cu interes , încântare și entuziasm de către școlarii din ciclul primar se numără jocul didactic. Acesta îi atrage atenția și îl determină să participe în mod activ la activitate, făcându-i în același timp învățarea mai ușoară. Jocul didactic exercită valențe formative în însușirea și dezvoltarea competențelor de comunicare ale elevilor încă din primele clase ale ciclului primar.

Personalitatea școlarilor aflați la începutul unui drum, cu varietatea temperamentelor și caracterelor lor, încă în formare, problemele specifice de adaptare la noua formă de activitate, determină cadrul didactic la abordarea procesului didactic dintr-o altă perspectivă, astfel încât să facă elevii să vină la școală și să învețe cu plăcere, să le scoată în evidență potențialul creativ și să le formeze gândirea critică.

Jocurile didactice îi permit elevului să-și manifeste personalitatea, le dezvoltă spontaneitatea, imaginația și originalitatea prin diversitatea sarcinilor propuse, le dezvoltă spiritul critic și perseverența, angajându-i în activitate până și pe cei timizi sau domolindu-le comportamentul prin reguli pe cei mai agitați sau cu un comportament expansiv. De aceea, are o contribuție semnificativă și o valoare educativă incontestabilă și în ceea ce privește dezvoltarea competențelor de comunicare în cadrul disciplinei Comunicare în limba română.

Jocurile didactice, care pot fi folosite în cadrul activităților de comunicare orală la clasele pregătitoare, I și a II a, se pot clasifica astfel:

După scopul urmărit:

• Jocuri didactice de stimulare a gândirii , ca au în vedere analiza a ceea ce se întâmplă în jur, în funcție de temele avute spre studiu: anotimpurile, plantele, animalele, însușirile obiectelor, mediul înconjurător, activitățile oamenilor: „Roata anotimpurilor”, „Cine sunt”, „De-a magazinul”, „Ce culoare poate avea”, ,,Cine poate fi”.
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii și a capacității de observație: „Proverbul ascuns”, ,,Spune unde stă”, ,,Poștașul”.
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea imaginației și a vorbirii: „Trăistuța cu povești”, ,,Portretul”, ,,Spune ce este”.
• Jocuri didactice pentru dezvoltarea și îmbogățirea lexicului: „Completează silaba”, ,,Cine lipsește”, „Eu spun mare, tu spui mic”, „Cum se mai poate spune”...
• Jocuri didactice pentru însușirea structurii gramaticale: „Eu spun multe, tu spui una”, ,,Completează propoziția”, ,,Cine spune mai multe cuvinte”...

După materialul didactic folosit:

• Jocuri didactice cu material didactic.
• Jocuri didactice orale, fără materiale.

Pentru determinarea defectelor de audiție și pronunție se poate apela la probe sub forma unor jocuri precum: „Deschide urechea bine”, „Unde se găsește”, „Cum e corect?”, „Spune după mine”. Pentru descoperirea problemelor de pronunțare a consoanelor – perechi, surde și sonore- constrictive labio – dentale (f- v), constrictive dentale (s – z ), prepalatale (ș – j ), semi-ocluzive prepalatale (c – g ), ocluzive bilabiale (p – b ), dentale (t – d) se poate apela la jocul „Ascultă și pronunță corect!” , prin intermediul căruia, elevul, stând cu spatele la învățător, va asculta și va reproduce sunetele, silabele, cuvintele pronunțate de acesta. Activitatea se va realiza individual cu fiecare elev, iar lista de sunete, silabe, cuvinte va fi aceeași pentru toți copii, învățătorul notând rezultatele într-o fișă de observație.

Pentru determinarea volumului vocabularului, elevii vor fi evaluați prin jocuri precum: ,,Găsește cât mai multe cuvinte!” (care încep cu un anumit sunet sau o anumită silabă, care se termină cu un anumit sunet), „Cine descoperă mai multe” (nume, animale, flori..), „Dacă nu e astfel, cum este?” (pentru descoperirea antonimelor).

În scopul verificării comportamentului verbal, prin care se urmărește capacitatea elevilor de folosi clase morfologice și categorii gramaticale specifice, de a transforma propoziții simple în dezvoltate sau invers , cadrul didactic poate recurge la jocuri – exercițiu de tipul : „Eu spun unul, tu spui multe!” (pentru identificarea formelor de plural), „Al cui este?” (pentru folosirea corectă a articolului posesiv – genitival), „Înfrumusețează ceea ce auzi!” (pentru dezvoltarea propozițiilor simple).

Pentru evaluarea expresivității vorbirii se pot folosi jocuri de situație care să evidențieze subiecte apropiate universului copiilor, precum : „În parc”, „La școală” , „Cu prietenul meu”, „La bunici”. Atractive sunt și jocurile care urmăresc formarea de cuvinte noi, fie prin inversare ordinii unor litere din cuvinte date (crap/parc), fie prin schimbarea ordinii literelor (rea, are,era). Se mai pot organiza jocuri cu respectarea unor reguli de natură gramaticală, cerând elevilor ca la un cuvânt rostit să se dea exemplu de un alt cuvânt a cărui literă inițială este aceeași cu cea finală cuvântului anterior: floare - elev - vas....Se poate cere elevilor să dea exemple de cuvinte din același câmp lexical: penar - rigla - ascuțitoare - echer.... sau din aceeași categorie de părți de vorbire substantive (ființe, lucruri), adjective (însușiri), verbe (acțiuni): iepure-elefant-tigru.

Se mai pot forma cuvinte noi și apelând la alte procedee: prin eliminarea literei sau silabei inițiale sau finale: amare-mare-are; petrecere-trecere; prin adăugarea unei litere sau silabe la începutul sau sfârșitul unui cuvânt dat: rea-real; parte-aparte; masă-rămasă; prin înlocuirea literei sau silabei inițiale: mare-sare-tare...

Din aceste exemple prezentate, se poate concluziona că alegerea unui joc se face în funcție de obiectivele urmărite, putându-se modifica potrivit acestora și particularităților elevilor. Un joc se poate complica dacă elevii demonstrează că sunt capabili de performanțele respective. Ca modalitate de învățare, jocul didactic devine atractiv prin acțiunile demersului lui, prin faptul că devine o competiție, că pune în acțiune un număr mare de elevi și pentru că-i responsabilizează pe aceștia pentru propriile rezultate obținute și pentru rezultatele echipei din care face parte. Jocurile didactice pot fi inventate de către învățător cu condiția de a respecta cerințele prevăzute de acestea sau se pot găsi în diferite culegeri și se pot adapta sau modifica în funcție de conținuturile învățării.