Povestea Atomului

Într-o zi mai deosebită decât celelalte zile, o mogâldeață pe nume Atom se plimbă prin Univers și își împărtășește povestea cu toți cei care vor să asculte. La început a avut mari emoții, abia putea să vorbească, însă a fost încurajat de foarte, foarte multe ori, și frica de a vorbi în public a dispărut.

Prima lui oprire o făcuse în Sistemul Solar iar acolo a avut ca spectatori toate planetele, Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Pe lângă planete, au mai participat Soarele, Luna și o mulțime de steluțe mai micuțe. Inițial lor nu li s-a părut atât de interesant, chiar Soarele spunea:

– Ce poate să-mi spună mie, piticania aceasta?! Eu sunt gigantic, impunător, iar el este doar un punct în fața mea, ceva nesemnificativ.

Atunci Luna îi răspunde:

– Nu avem de unde ști! Nu judeca niciodată o carte după copertă, dragă Soare! Ai putea rămâne chiar uimit de ceea ce are Atomul să ne povestească.

Chiar așa a și fost! Toți au rămas cu gura căscată când Atomul și-a terminat povestea. Nu le venea să creadă ce aud. Până și mândrul Soare și-a recunoscut greșeala. Atomul a primit multe, multe aplauze și era deja văzut altfel în Sistemul Solar. La final planeta Pământ îl roagă pe Atom să meargă în vizită în fiecare regiune a sa și să își împărtășească povestea. Pe Pământ locuiau foarte mulți oameni care erau și ei nerăbdători să îl cunoască pe Atom. La rândul său, povestitorul nostru își dorea enorm să îi cunoască pe locuitorii Pământului. Voia să își spună povestea de sute de ori pentru că lumea să îi înțeleagă adevărata importanță.

Acum că v-am spus câte ceva despre Atom, haideți să-l ascultați chiar pe el când vă spune povestea sa.

– Bună, copii! Sunt atât de emoționat. Voi sunteți primii oameni cu care vorbesc.

Eu, ATOMUL mă numesc
Și vreau să vă povestesc
Ce-am aflat eu despre mine
Când eram așa ca tine.

Era odată Universul mare, mare
Cu o stea în mijloc, ce-i spunea Soare
Cu multe planete ce se-nvârteau
Și nici o grijă n-aveau.

Mă-ntrebam cum am apărut?
Căci eram mic și necunoscut
Știe cineva oare cine sunt?
Și deodată o voce cam tare:

„– Hei, tu, micuțule, bagă de seamă!
Tu ești Atomul, ești foarte important
Căci tot ce există, din tine-i format.
Paltonul tău e foarte chic,
Numit și înveliș electronic.
Alte lucruri tipice
Ar fi straturile electronice.
Și pe ele merg în voie
Electronii c-au nevoie.

Iar în centru tu mai ai
Un nucleu plin cu-n alai
De protoni și neutroni.
Aceasta este structura ta
Mulțumit ești tu de ea?”

„– Sunt mulțumit, îmi place ce-am aflat
Și-am înțeles cât sunt de important
Mulțumesc, prieten bun,
Pentru ce mi-ai spus acum!
Acum eu știu că sunt în orice
Indiferent ce culoare e.

Eu sunt casă, pix, o bancă
Mă găsești până și-n broască.
Sunt în aer și-n pământ
Sunt prezent și când e vânt.

Vezi nisipul de pe plajă?
Sunt și-acolo, nu e vrajă!
Până și a ta hăinuță
Tot din mine e făcută.”

Și asta copii, este povestea mea
Ce părere aveți de ea?

Uite că am aflat și noi povestea Atomului, dragi ascultători. Vedeți că, deși atât de mic, din el sunt formate toate lucrurile care ne înconjoară. Așadar, dragii mei, să nu uităm că, oricât de mic și nesemnificativ ar părea un lucru, are și el importanța sa și îndeplinește un rol.