Primăvara sufletului

Primăvara, taina naturii, care o iarnă întreagă e amorțit-n așteptarea exploziei de viață a materiei sub forma ei diversă.

O rază de soare dă posibilitatea renașterii. Totul treptat prinde culoare, își ia formele și locul sub soare. Are primăvara rânduiala ei. Mai întâi, pârâiașele prin a fredona numărul lor vioi, își măresc volumul. Soarele fură zăpada și o dăruie pământului, iar el se îmbracă încet cu iarbă verde.

Câtă bucurie trezește în suflet ghioceii, primele flori de primăvară, atât de gingași, că te miri cum rezistă la înghețurile care mai sunt la început de primăvară. E puterea vieții asupra morții și omul devine plin de energie.

Sufletul zboară împreună cu păsările. Se ridică și ciocârlia spre cer. Prinde culoare viața fiecărei persoane, așa cum primăvara colorează totul în jur, omul simte că este o parte din natură și fără el ar suferi multe și începe a le rândui cu răbdare și pricepere , mai întâi curăță totul în jur, taie via, de la vie trece la livadă, din livadă în câmpuri. Și cum îi râde sufletul , admirând lanurile verzi câtă speranță pune când aruncă sămânța în pământ, îndreptându-și ruga spre cer pentru a ne milui și a ne da roada așteptată.

E anotimpul când divinul coboară pe pământ în noianul de flori, în miresmele îmbătătoare ce inundă tot văzduhul. Privind cu atenție florile primăverii viorelele, dedițeii, brebeneii ...te întrebi ce meșter trebuie să fii ca să creezi asemene opere. Are dreptate Grigore Vieru când afirmă ,, Nu există ochi, cătă frumusețe în jur.” Orișice fir de iarbă , orișice frunzuliță, floricică este un început al vieții, dar orișice început vine cu mari speranțe, cu visuri frumoase, cu dorința de bine, de dragoste, de liniște, de pace: Începutul e inocență, e putere.

Primăvara e anotimpul imaculat : în conștiința omului se trezește dorința de a deveni mai bun, mai iertător, dorința de a ferici pe cineva și ai impresia că urci pe altă treaptă. Privești la toate schimbările din natură și înțelegi cât sunt de frumoase, dar cât de repede se duc, se transformă dintr-o formă în alta. Cât de uimitori sunt pomii în floare, de poți sta ore în șir să îi admiri, câtă splendoare e în fiecare floare și cât de repede se transformă într-o ninsoare de petale, care bucură și doare în același timp. Fiecare petala parcă ar fi un vis frumos al omului , care s-a desprins și l-a părăsit pentru totdeauna, dar dă speranță că floarea s-a transformat în rod.

Fiecare pom își are cântecul său, așa cum fiecare om își are destinul și rostul lui pe pământ. Primăvara aduce dorința de a trăi, de a păși spre alte culmi, pentru a le cuceri, în același timp îți răscolește sufletul cu amintiri frumoase, durute din primăvara vieții tale, când tu erai așa ca și florile acestea, ca păsările: tânără, visătoare, plină de energie, de speranță. Înțelegi că ai parcurs o anumită distanță și numeri primăverile rămase în urmă, dar a ta primăvară rămâne unică ca luceafărul pe cer și luminează doar calea și inima ta, iar celelalte tot vin ca niște copii pentru a-ți înfrumuseța viața, a o umplea de dor, de nostalgie, de realizări. Îți dă posibilitatea de a admira pojarul înfloririi. Atunci când vezi în fața ta culori reci, ea vine pentru ați încălzi anturajul cu gama ei întreagă de culori calde și a-ți aminti că toate-s trecătoare. „După rele vin și bune.”

Nu în zadar în acest anotimp sunt frumoase sărbători. Ziua mamei ființa dătătoare de viață, ca și primăvara, de la ea luăm toate valorile spirituale, ea ne îndreaptă spre nemurire.

Sărbătorile pascale ne dau sens vieții pe pământ și ne indică calea spre viața veșnică prin dragoste și lucruri frumoase.

Ce-a fost uscat a înverzit, ce-a fost pustiu e populat. Cel ce a fost singur e înconjurat de frumusețea naturii. Primăvara e înnoirea timpului ce se scurge iminent.