Mulți filosofi s-au dedicat științei cu dorința de a oferi o perspectivă asupra problematicii naturii umane, astfel cu certitudine, omul se evidențiază ca o unicitate extrem de complexă, iar răspunsurile rezultate sunt extrem de diferite.
Dintre aceștia enumerăm filosofi precum: Aristotel care a subliniat importanța dezvoltării virtuților și a vieții echilibrate, și a estimat precum că esența umană constă în rațiune și capacitatea de a gândi, Thomas Hobbes ce vine cu argumentarea cum că o autoritate puternică era necesară pentru menținerea ordinii sociale. Jean-Jacques Rousseau întărește ideea că libertatea naturală a omului este subminată de progresul social, iar în opinia filosofului Immanuel Kant umanitate este demnitate, el a evidențiat importanța rațiunii și moralității în definirea naturii umane. Pentru Jean-Paul Sartre, „omul nu este, ci devine!” René Descartes a atribuit rațiunii o importanță deosebită în definirea omului („gândesc, deci exist,,). Lucian Blaga, considera că omul este eminamente subiectul creator în Univers. Friedrich Nietzsche oferă o perspectivă unică și semnificativă asupra gândirii filosofice și culturale, conferind o viziune provocatoare și profundă asupra naturii umane. Ideile lui Sigmund Freud au avut un impact semnificativ asupra psihologiei și a altor domenii conexe, revoluționând gândirea despre natura umană prin teoria sa psihanalitică. El a evidențiat rolul inconștientului în comportamentul uman și a explorat concepte precum id, ego și superego.
Omul este ceea ce poartă în suflet. Găsim aici atributele, valorile cele mai de seamă, precum: încredere, stima de sine, moralitate, dreptate și adevăr, manifestarea bucuriei, crezuri, cultură și tradiții. El, omul, își setează obiective de urmat, își stabilește un țel în viață, își croiește un drum conform valorilor și motivațiilor personale. Înzestrat cu liber arbitru este cocreator în desăvârșirea armoniei alături de Creator atât pentru binele personal, cât și pentru binele tuturor.
El se află într-o permanentă schimbare dotat fiind cu putere de conștientizare și rațiune el poate fi capabil să-și identifice și gestioneze propriile emoții și trăiri. Conform naturii și esenței sale de ființă vie și rațională, complexitatea esenței divine a omului nu e ușor de definit. Fiind sociabil, mediul în care se dezvoltă și grupul de care aparține, coroborat cu normele și cutumele impuse de societate îi creionează existența și drumul în propria devenire pe scala evoluției.
In raport cu puterea de procesare și decelare a informațiilor și achizițiilor dobândite, a cunoașterii și educației de-a lungul evoluției sale, se responsabilizează și își asumă sau nu, rezultatele acțiunilor, nevictimizându-se, sau, din contra, victimizându-se.
Omul este unic, el își atribuie anumite roluri sociale de-a lungul existenței sale și în funcție de acestea și de dezvoltarea lui psihică, se manifestă prin autenticitate, sau, îți relevă diverse măști, sau, fațete ale personalității sale.
Universul său poate fi limitat sau extins, formând o unitate cu ceilalți, conform eforturilor personale de a se dezvolta și emancipa, printr-o disciplină și perseverență autoimpusă precum și modalitatea proprie de a-și manifesta calitățile și creativitatea. Omul este capabil să comunice prin limbaj verbal, sau non verbal, prin artă, cultură, rațional sau emoțional. Se adaptează factorilor de mediu și este capabil să-și asigure necesitățile începând cu cele de bază fiziologice, de securitate și protecție, apartenență, stimă și respect, până la auto-actualizare și împlinire. Se integrează în comunitate și își întemeiază propria familie și contribuie la educarea și dezvoltarea copiilor investind timp și sentimente, fiind model de comportament prin modul în care își asumă responsabilitatea deciziilor personale și a consecințelor acestor acțiuni.
În concluzie, omul este suma faptelor sale și are puterea de a-și depăși limitele impuse de societate prin manifestarea creativității și a tuturor calităților moștenite și dobândite, motivația fiind motorul, forța care îl activează și îl pune în mișcare. Îl incintă să acționeze cu scopul de a-și îndeplini obiectivele setate, bucurându-se de procesul în sine și de fiecare oportunitate, având în atenție satisfacerea personală, dar și identificarea potențialului maxim și explorarea abilităților proprii.
Bibliografie:
Eugenia Olariu, Iulia Lazăr, Doina Angelica Aramă, Filosofie Manual pentru clasa a XII-a Tip B Filiera teoretică - profilul umanist specializările filologie și științe sociale, București: CD PRESS, 2007, ISBN 978-973-1760-41-4.
Publicat de:
Moisă Teodor
Elev, clasa a XII-a, Colegiul Mihail Kogălniceanu.