Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Creativitatea nu este o evadare din disciplină, este o evadare însoțită de disciplină. (Jerry Hirschberg)
Cuvântul creativitate provine din limba latină, unde „creare - înseamnă a zămisli, a făuri, a naște”. Creativitatea didactică reprezintă un termen complex și destul de general care face referire la capacitatea fiecărui cadru didactic de a-și proiecta și desfășura activitățile de predare-învățare-evaluare, într-un mod original, îmbinând metodele formele de organizare, materialele didactice tradiționale cu metode, forme de organizare, mijloace de învățământ moderne, astfel încât actul didactic să fie unul eficient, în care competențele urmărite, să fie atinse.
Creativitatea didactică implică un efort permanent din partea cadrului didactic, care trebuie să își caute și să selecteze cu atenție conținuturile, metodele, mijloacele de învățământ adecvate scopurilor inițial propuse și care să îi capteze pe elevi, pe durata activității. Creativitatea profesorului stârnește curiozitatea elevului, interesul acestuia de a participa activ la lecție, de a se implica în propria învățare. Elevul nu mai rămâne la stadiul de simplu spectator al expunerilor, explicațiilor, demonstrațiilor cadrului didactic, sau un executant docil al sarcinilor trasate în mod unidirecțional de către acesta, el participă, experimentează, învață prin descoperire, lucrurile noi, de care are nevoie. Orice școlar care are posibilitatea de a învăța făcând, experimentând, descoperind. Va deveni motivat să participe cu multă atenție la activitățile școlare, își dezvoltă încrederea în propriile forțe și va cunoaște succesul școlar. Aceasta este și ținta creativității profesorului în proiectarea, organizarea și desfășurarea activităților interactiv-educative și anume de a-l motiva pe elev să învețe într-un mod cât mai atractiv, accesibil.
Lectura reprezintă unul dintre pilonii fundamentali ai educației, iar în clasele primare, această activitate ocupă un loc central în procesul de învățare și dezvoltare a copiilor. Importanța lecturii în această etapă a educației este vitală, având un impact semnificativ asupra formării abilităților cognitive, lingvistice și emoționale ale elevilor.
Dezvoltarea abilităților lingvistice: În clasele primare, copiii se află în perioada în care învață să citească și să scrie, iar lectura joacă un rol esențial în acest proces. Prin intermediul cărților adecvate vârstei lor, copiii își îmbogățesc vocabularul, învață structuri gramaticale și își dezvoltă capacitatea de a înțelege și de a interpreta textele. Prin expunerea constantă la diferite genuri literare, precum poveștile, basmele sau poeziile, elevii devin familiarizați cu diversele tipuri de limbaj și de exprimare, ceea ce îi ajută să comunice eficient și să-și dezvolte creativitatea în exprimare.
Formarea abilităților cognitive: Lectura în clasele primare contribuie la dezvoltarea abilităților cognitive ale copiilor, precum concentrarea, memoria și capacitatea de înțelegere. Prin citirea cărților, elevii sunt expuși la diferite situații, personaje și probleme, ceea ce îi stimulează să gândească critic și să facă conexiuni între informații. De asemenea, lectura îi ajută pe copii să-și îmbunătățească capacitatea de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor, oferindu-le exemple de situații și soluții diverse.
Copiii mici sunt curioși și atrași de misterele lumii din care fac parte și pe care o descoperă zi de zi. O lume „dispărută”, o lume care a fost și nu mai este acum, le activează dorința de a cerceta, de a căuta răspunsuri, de a se implica. Dinozaurii și lumea lor, dovezile despre existenta lor, dar și o posibilă cauză a dispariției lor sunt cuprinse în proiectul propus, mai jos.
„Pe urmele dinozaurilor” este o activitate de fixare și consolidare de cunoștințe, priceperi și deprinderi. Este prezentată ca fiind o activitate integrată, care se desfășoară pe tot parcursul zilei, gândită pentru a fi realizată cu copiii de nivelul II de vârstă (5-6 ani).
Activitatea zilei începe cu „Întâlnirea de dimineață”. Copiii sunt așezați în semicerc, pe covor, pentru a stabili fiecare un contact vizual cu toți membrii grupe. Se solicită copiilor adoptarea unei posturi de meditație pe covor : spate drept, genunchii îndoiți și picioarele încrucișate spre interior.
Educatoarea le zâmbește, îi privește, transmite căldură și încurajare prin toate formele de comunicare – verbală și nonverbală. Educatoarea inițiază salutul: „Bună dimineața, mici exploratori!”. Copiii răspund la salut încântați și își salută colegii, folosind formula de salut inițiată de educatoare. Se verifică prezența prin așezarea la panoul întâlnirii de dimineață a fotografiilor copiilor, apoi se va continua cu completarea „Calendarului naturii” folosindu-se imagini corespunzătoare, acesta va fi completat de către copiii aleși de educatoare.
Procesul instructiv-educativ se realizează având la bază anumite finalități și se desfășoară prin intermediul unui sistem de metode și procedee didactice. Totodată, activitatea didactică este pusă în practică cu ajutorul unor mijloace tehnice de realizare, iar rezultatele învățării sunt verificate și evaluate prin strategii didactice specifice. Dintre toate aceste componente, o poziție centrală ocupă metodele didactice care fac posibilă atingerea finalităților educaționale.
Metodele didactice îndeplinesc o serie de funcții: cognitivă, formativ-educativă, motivațională, instrumentală, normativă. Funcția cognitivă se referă la faptul că metoda constituie un mod de a afla, de a descoperi, de a cerceta realitatea înconjurătoare, de a-și însuși cunoștințe, de a-și forma abilități cognitive. Cadrul didactic aduce realitatea mai aproape de elev prin intermediul metodelor didactice, creând situații de viață și facilitând învățarea.
Pe lângă scopuri de ordin cognitiv, metodele didactice îndeplinesc și funcția formativ-educativă, de formare și exersare a priceperilor, deprinderilor și capacităților de cunoaștere și acțiune, având un rol deosebit de important în formarea și dezvoltarea personalității elevului. Prin metodele folosite, profesorul influențează într-o mare măsură formarea și dezvoltarea atitudinilor, emoțiilor, sentimentelor și intereselor elevilor săi. O altă funcție a metodelor didactice este cea motivațională, în măsura în care metoda reușește să transforme activitatea într-una atractivă, să stimuleze motivația în învățare, interesul pentru studiu menit să susțină efortul cognitiv al elevilor.
Limba și literatura română constituie o disciplină prioritară în învățământul românesc, deoarece, aceasta reprezintă limba maternă, iar cu ajutorul acesteia, elevii se pot exprima, își pot exprima ideile, părerile. Limba este astfel, expresia personalității umane, iar predarea acesteia ocupă un rol foarte important.
Limba română contribuie la realizarea comunicării prin intermediul limbajului, întrucât elevul trebuie să cunoască foarte bine particularitățile limbii pentru ca acesta să poată împărtăși impresii, opinii, idei cu cei din jur.
Receptarea conținutului textelor, prelucrarea și înțelegerea acestora, lărgește în mod considerabil orizontul de cunoștințe al elevului, ducând la realizarea personală a fiecărui individ. Comunicarea reprezintă capacitatea fundamentală a omului, în jurul căreia se axează toate cunoștințele și conținuturile de învățare.
Prin studiul limbii române în școala primară, elevii vor conștientiza actul comunicării, vor afla încă din clasa pregătitoare, că vorbirea corectă are la bază anumite reguli pe care ei le pot înțelege și aplica fără dificultate, construind propoziții care se despart în cuvinte, silabe, sunete. Familiarizarea elevilor cu unele elemente de construcție a comunicării în clasele primare constituie suportul fundamentării formării capacității de exprimare corectă orală și scrisă.
În context școlar, evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca un mijloc de măsurare a acestora, ci și ca o cale de perfecționare a situațiilor de instruire, fiind o componentă constantă al demersului instructiv – educativ.
Teoreticienii care au încercat să sistematizeze domeniile didacticii și al pedagogiei, au vrut să deosebească procesul de educație ca formare, instrucție, predare și învățare de alte activități care se desfășoară într-o școală, astfel apărând evaluarea ca un proces didactic distinct de predare.
Un profesor trebuie să se ocupe în afară de formare, predare, evaluare și de organizarea și conducerea colectivului clasei. Dovedindu-se bine delimitată de predare, evaluarea este mai apropiată de instrucție și educație decât de organizare și conducere, sau de alte forme de activitate socială a profesorului. Astfel, se poate observa că evaluarea „însoțește” întotdeauna procesele de predare și învățare.
Alertă de securitate!
Eroare JavaScript
Pentru a accesa website-ul Freepedia Edu este necesar să activați JavaScript.
Cauza erorii: JavaScript nu este activat sau nu este acceptat de browser-ul utilizat de dvs.
Rezolvare: Activați JavaScript din opțiunile browser-ului, apoi încercați din nou.