Frumusețile Toamnei - atelier de pictat dovleci

Activitatea a fost proiectată pentru preșcolarii grupei mici „Fluturașii”, cu vârste cuprinse între 2/3 și 4 ani, și a urmărit familiarizarea copiilor cu un element specific anotimpului, stimularea creativității și exersarea unor comportamente de cooperare și socializare. Sunt prezentate fundamentarea pedagogică, obiectivele, organizarea atelierului, metodele utilizate și modalitățile de evaluare, cu accent pe adaptarea sarcinilor la particularitățile de vârstă și pe valorizarea procesului creator, nu pe compararea produselor finale.

 

1. ARGUMENT ȘI FUNDAMENTARE PEDAGOGICĂ

Anotimpul toamna oferă numeroase contexte de învățare apropiate de experiența directă a copilului. Schimbările din natură, diversitatea culorilor, frunzele, fructele și legumele de sezon pot deveni puncte de plecare pentru activități de observare, explorare, comunicare și creație. Dovleacul, prin forma, dimensiunea, culoarea și textura sa, este un obiect concret, ușor de investigat și valorificat într-o activitate practică.

În educația timpurie, învățarea este susținută de contactul direct cu obiectele, de joc, de explorare și de implicarea activă a copilului. Activitățile artistico-plastice permit exprimarea unor preferințe și idei prin culoare și mișcare, contribuind la exersarea coordonării oculo-motorii și a motricității fine. În același timp, realizarea unei lucrări într-un cadru comun creează ocazii pentru comunicare, împărțirea materialelor, respectarea unor reguli simple și aprecierea creațiilor celorlalți. (Ministerul Educației, 2019; Ministerul Educației, UNICEF România și Centrul Step by Step, 2024). (Ministerul Educației Naționale, 2019; Ministerul Educației, UNICEF România și Centrul Step by Step, 2024).

Această abordare se înscrie în perspectiva învățării prin experiență: copilul învață pornind de la contactul direct cu mediul, de la explorare și de la reflecția asupra propriilor acțiuni. În atelier, dovleacul nu a fost doar un suport pentru pictură, ci un prilej de observare, alegere, experimentare și comunicare. (Dewey, 1938).

Pornind de la aceste repere, activitatea „Frumusețile Toamnei” a fost concepută ca un atelier de pictat dovleci, desfășurat în data de 23 octombrie 2026, la G.P.P. Bălcaciu. Demersul a reunit preșcolarii grupei mici „Fluturașii” și copii din structura parteneră, oferind un context de interacțiune și învățare într-un cadru diferit de rutina obișnuită a grupei.

 

2. SCOP ȘI OBIECTIVE

Scopul activității a constat în dezvoltarea creativității și a expresivității artistice, familiarizarea copiilor cu elemente specifice anotimpului toamna și stimularea socializării și cooperării prin participarea la un atelier comun de pictat dovleci.

Obiectivele operaționale au fost formulate în acord cu vârsta și particularitățile copiilor. La finalul activității, s-a urmărit ca preșcolarii:

• să recunoască dovleacul ca legumă specifică anotimpului toamna;
• să observe și să descrie, prin cuvinte simple sau gesturi, forma, mărimea și culoarea dovlecilor;
• să utilizeze, cu sprijinul adultului, pensule și culori pentru decorarea dovlecilor;
• să își exprime preferințele prin alegerea culorilor și realizarea unor decoruri simple;
• să participe la activități comune alături de copii și cadre didactice din structura parteneră;
• să manifeste comportamente de cooperare, grijă față de materiale și apreciere a lucrărilor celorlalți;
• să contribuie, în măsura posibilităților, la amenajarea unei expoziții cu lucrările realizate.

3. ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚII

Grupul țintă a fost reprezentat de preșcolarii grupei mici „Fluturașii”, cu vârste cuprinse între 2/3 și 4 ani, împreună cu preșcolarii structurii partenere. Beneficiarii indirecți au fost cadrele didactice și comunitatea educațională. Activitatea s-a desfășurat pe parcursul unei zile, în sălile de grupă ale G.P.P. Bălcaciu, cu implicarea cadrelor didactice și, după caz, a părinților și a personalului de sprijin.

Pregătirea atelierului a presupus organizarea spațiului, protejarea meselor și pregătirea materialelor: dovleci de dimensiuni potrivite copiilor, acuarele sau tempera adecvate activităților pentru copii, pensule, recipiente cu apă, șorțulețe, șervețele și elemente decorative de toamnă. Materialele au fost alese astfel încât să fie ușor de manevrat și să permită participarea copiilor cu niveluri diferite de autonomie.

Activitatea a fost structurată în etape succesive. În prima etapă, copiii au fost întâmpinați și introduși în atmosfera tematică printr-o conversație scurtă despre toamnă și schimbările observabile în natură. Au fost valorificate experiențele copiilor și vocabularul cunoscut, fără solicitarea unor răspunsuri elaborate.

În etapa de explorare, copiii au observat dovlecii și au fost încurajați să identifice caracteristici accesibile vârstei: culoarea, forma, mărimea și tulpina. Întrebările simple și comparațiile concrete au susținut exprimarea verbală și atenția pentru detalii. Cadrul didactic a oferit explicații scurte și a demonstrat modul de utilizare a pensulei.

Etapa practică a reprezentat centrul atelierului. Fiecare copil a avut ocazia să decoreze un dovleac, alegând culorile și realizând forme sau semne simple, în funcție de interesul și posibilitățile proprii. Sprijinul adultului a fost oferit diferențiat, fără a prelua inițiativa copilului și fără a impune un model unic de realizare. Accentul a fost pus pe explorarea materialelor, participare și bucuria de a crea.

Figura 1. Momente din desfășurarea atelierului de pictat dovleci.

La final, lucrările au fost prezentate și valorificate printr-o expoziție comună, în cadrul momentului sugestiv „Parada dovlecilor”. Copiii au fost încurajați să privească lucrările, să exprime ce culoare au ales sau ce le-a plăcut și să aprecieze creațiile colegilor. Încheierea a inclus feedback verbal și acordarea diplomelor de participare.

 

4. METODE, MIJLOACE ȘI ROLUL CADRULUI DIDACTIC

În desfășurarea activității au fost utilizate conversația, observația, explicația, demonstrația, exercițiul practic, învățarea prin descoperire, aprecierea verbală și expoziția. Aceste metode au fost îmbinate flexibil, în funcție de reacțiile și ritmul copiilor. Mijloacele didactice au inclus dovleci, pensule, culori, recipiente pentru apă, imagini tematice, materiale de protecție și elemente decorative de toamnă.

Rolul cadrului didactic a fost acela de organizator și facilitator al experienței de învățare. Acesta a pregătit un mediu sigur și stimulativ, a formulat cerințe clare și scurte, a demonstrat tehnicile de lucru și a oferit sprijin individual atunci când a fost necesar. Pentru copiii de vârstă mică, alternarea momentelor de observare cu cele practice și menținerea unui ritm flexibil sunt esențiale pentru susținerea implicării.

Privind activitatea din perspectiva practicii mele didactice, am urmărit să le ofer copiilor timp pentru explorare și libertatea de a alege culorile, intervenind cu sprijin atunci când a fost nevoie. Consider că valoarea atelierului nu a stat în obținerea unor dovleci asemănători, ci în participarea fiecărui copil și în experiența comună creată prin întâlnirea celor două structuri. Reperele privind dezvoltarea timpurie susțin adaptarea intervenției adultului la ritmul și particularitățile fiecărui copil (Clipa, coord., 2025).

Un principiu important al activității a fost evitarea comparației între produse. Fiecare lucrare a fost privită ca expresie a alegerilor și posibilităților copilului. Aprecierea s-a concentrat asupra participării, efortului, inițiativei și modului în care copilul a explorat materialele.

 

5. EVALUARE ȘI VALORIFICAREA REZULTATELOR

Evaluarea a fost gândită ca un proces predominant formativ, realizat prin observarea participării copiilor, a interesului manifestat, a modului de utilizare a materialelor și a interacțiunilor cu ceilalți. Produsele artistice au oferit indicii despre alegerile cromatice, inițiativa și implicarea fiecărui copil, fără a fi apreciate prin raportare la un model standard.

Conversația de la final a inclus întrebări accesibile, precum „Ce culoare ai ales?”, „Cum ai decorat dovleacul?” sau „Ce ți-a plăcut cel mai mult?”. Răspunsurile verbale, gesturile și reacțiile copiilor au putut fi valorificate de cadrul didactic pentru a identifica interesele acestora și pentru a planifica experiențe ulterioare. Expoziția a oferit vizibilitate produselor realizate și a creat un prilej de valorizare a efortului individual.

Diseminarea activității poate fi realizată prin albumul de fotografii și prezentarea experienței în comunitatea educațională, prin canalele aprobate de unitate și cu respectarea regulilor privind protecția imaginii copiilor. Materialele reprezentative pot fi păstrate în portofoliul grupei, ca documentare a demersului educațional.

Figura 2. Parteneriatul familie–grădiniță și valorificarea experienței educaționale.

 

6. CONCLUZII

Atelierul „Frumusețile Toamnei” ilustrează modul în care un element familiar din mediul apropiat copilului poate deveni resursă pentru învățare integrată. Observarea dovleacului, explorarea culorilor și decorarea acestuia au creat contexte pentru exprimare artistică, dezvoltarea motricității fine, îmbogățirea vocabularului și exersarea unor comportamente sociale.

Caracterul de parteneriat al activității a adăugat o dimensiune de socializare și cooperare, oferindu-le copiilor ocazia de a participa la o experiență comună alături de preșcolari și cadre didactice dintr-o altă structură. Adaptarea sarcinilor la vârstă, sprijinul diferențiat și aprecierea fiecărei contribuții au susținut un climat pozitiv, în care procesul de explorare și creație a fost mai important decât uniformitatea produselor finale.

Experiența poate constitui un punct de plecare pentru organizarea altor ateliere tematice, în care copiii învață prin contact direct cu materiale și fenomene din mediul înconjurător, își exprimă inițiativa și construiesc relații pozitive cu cei din jur.

 

Bibliografie:

• Clipa, O. (coord.). (2023). Educație timpurie. Resurse pentru dezvoltarea practicienilor. București: Editura Trei. ISBN 978-606-40-2127-5.
• Clipa, O. (coord.). (2025). Repere psihologice și pedagogice în educația timpurie. Reflecții și aplicații. București: Editura Trei. ISBN 978-606-40-3164-7.
• Dewey, J. (1938). Experience and Education. New York: The Macmillan Company.
• Ministerul Educației Naționale. (2019). Curriculum pentru educația timpurie. București.
• Ministerul Educației. (2024). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani. București.