Tradiții și obiceiuri Pascale din zona Gorjului

- Tradiții și obiceiuri Pascale gorjenești -

Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.

Paștele înseamnă pentru fiecare dintre noi un moment de reîntoarcere la tradiții, la origini și la obiceiurile vechi de sute de ani. Deși trăim în secolul vitezei și nu mai avem răbdare sau timp să ne conformăm vechilor tradiții, există și zone unde acestea au rămas neschimbate, și anume, la sat.

În Gorj, ca și în alte zone ale țării, există tradiții specifice, care sunt moștenite de sute de ani și încă se respectă de către bătrâni (mai ales în Săptămâna Mare). În Săptămâna Mare începând de luni, pentru a fi iertați de păcatele săvârșite în timpul anului, oamenii poartă haine de doliu pe care le vor schimba în noaptea de Înviere cu unele noi.

Satul păstrează câteva tradiții deosebite pentru Joia Mare și anume: în dimineața acestei zile, numită Joimărelele, până la răsăritul soarelui se face focul cu boj sau alun, se așează o măsuță cu scăunele pe lângă ea pentru a se odihni sufletele morților, iar pe măsuță se pun cănițele noi care vor fi împărțite apoi de pomană. Cănuțele nu se dau goale, ci cu vin, flori, leuștean și ceva de post (rahat, colac, halva etc). Tot în această zi oamenii merg la biserică pentru a se spovedi și împărtăși, iar tradiția spune că cine doarme la prânz în joia mare va fi leneș tot anul (mai ales femeile). Tot joi este și ziua de pomenire a Morților (ultima din Postul Mare), iar oamenii duc la biserică colivă și băutură pentru a se sfinți și a se da de pomană. Se coc colacii și se vopsesc ouăle (vor ține tot anul). Tot această zi marchează începutul curățeniei generale în casă și în curte, prilej cu care sătenii mătură curțile, repară gardurile, văruiesc pereții etc. Seara se merge la biserică pentru Denia celor 12 Evanghelii.

Vinerea mare, este numită și Vinerea Paștilor sau Vinerea Seacă deoarece în această zi, oamenii țin post negru cu credința că vor fi feriți de toate bolile și necazurile (simbol al sacrificiului lui Iisus pentru pământeni). Totodată în această zi este interzis orice fel de muncă (casnică sau fizică), spunându-se că totul se va usca, va seca. Dar mai presus de toate aceste interdicții această zi este deosebită prin Denia Prohodului, una dintre cele mai spectaculoase denii și ducerea de flori la biserică pentru Iisus Hristos. Urmează cântarea Prohodului, împărțirea de flori sfințite care se pun la icoane, procesiunea de înconjurare a bisericii de trei ori (înmormântarea Domnului) și trecerea mai întâi a bărbaților și apoi a femeilor și copiilor pe sub o față de masă pictată cu Punerea în mormânt a Domnului (Epitaf). Slujba se încheie cu sărutarea Sfintei Evanghelii și a Sfintei Crucii.

În Sâmbăta Mare, copiii până în șapte ani merg la biserică pentru a fi împărtășiți, iar femeile pregătesc cea mai mare parte a bucatelor tradiționale (miel, cozonaci etc), dar cel mai important moment al zilei este acela în care se pregătește pasca. De cele mai multe ori pasca se plămădește în formă rotundă, amintind de scutecele în care a fost înfășat Iisus. Alteori, se face în formă dreptunghiulară, deopotrivă cu mormântul în care a fost așezat Iisus după moarte. Este deosebit de interesant acest paralelism, această pendulare între viață și moarte. Un singur aliment care poate reprezenta atât viața, cât și moartea.

Înainte de a merge la slujba de Înviere (care începe la doisprezece noaptea), oamenii merg la morminte pentru a da lumină și celor adormiți, iar crucile luminează de candele și lumânări creând o atmosferă de sărbătoare. Apoi cu toții se îndreaptă spre biserică, pentru a participa la Învierea Domnului, a lua lumina care nu trebuie să se stingă până ajung acasă și tradiționalele Paști. Odată ajunși acasă, sting lumânarea de pragul ușii, făcând semnul crucii, iar lumânarea se păstrează și se folosește în momente de răscruce.

În Duminica Învierii, obiceiul este ca oamenii să poarte haine noi, iar dimineața înainte de a se așeza la masă se practică ritualul spălării pe față. Într-un vas se pune apă rece, un ou roșu și un ban de argint, iar cu această apă toate persoanele din casă se spală pe față. Se spune că cei ce se spală cu această apă vor fi rumeni în obraji ca oul, tari ca banul și vor avea noroc. Apoi membrii familiei se așează la masă, gustând mai întâi din ouăle și pasca sfințite. După ce își potolesc foamea ciocnesc câte un pahar de băutură. Ouăle se ciocnesc după un anumit ritual: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocnește capul oului de capul oului ținut în mână de un comesean, în timp ce rostește cunoscuta formulă „Hristos a Înviat!”, la care se răspunde cu: „Adevărat a Înviat!”. Se crede că, făcând acest lucru, membrii familiei se vor vedea și pe lumea cealaltă.

La Stănești la slujba Învierii oamenii luau ouă roșii, iar la Aninoasa era obiceiul să se ia sare la biserică, apoi să fie dată la vite, fiind bună de sănătate. La Broșteni, oamenii mergeau la Înviere luând la ei ouă roșii. Unul îl dădeau preotului, cu unul luau Paștele, iar altul îl mâncau pe drum. Cojile de la oul cu care s-au luat Paștele erau legate într-o batistă și păstrate fiind bune de băut pisate în ceaiuri, contra frigurilor ori altor boli. La Runcu oul cu care se lua Paștele era purtat de femei în sân, să aibă noroc, apoi păstrat la icoană. La Vădeni oul cu care se lua Paștele se îngropa într-un lan de grâu sau în vie, în credință că vor fi recoltele ferite de piatră (grindină). La Godinești după ce erau luate Sfintele Paște fiecare creștin căuta să guste pește, ca tot anul să fie iute și zvelt ca peștele, o bucățică de caș, ca să fie dulce și bun cum e cașul și o frunză de urzică, să fie sănătos tot anul. În drumul de la biserică spre casă, oamenii salutau cu „Cristos A Înviat!”, răspunzându-li-se „Adevărat A Înviat!”. Cel care nu a luat Paște răspundea la Căpreni, Crușeț și Turburea, cu formula „Să Le Purtați Sănătos!”. Ajunși acasă de la biserică oamenii pășeau peste brazdele cu iarbă verde „să fie veseli cum e câmpul”. La Runcu, Stănești și pe Valea Jaleșului înainte de a se ospăta la masa de Paște se obișnuia să se dea de pomană. În capul mesei de Paște stătea stăpânul casei. Când se ciocneau ouăle, acesta era totdeauna cel care dădea, zicând: „Hristos A Înviat!”. La Negomir se credea că nu e bine să plece oamenii de acasă în prima zi de Paște și nici să nu doarmă fiindcă Satan poate fura Paștele (aduse în batistă de la biserică).

În mai toate satele în după amiaza zilei de Paște se făceau hore cu lăutari. Cei care veneau la această petrecere se îmbrăcau cu tot ce aveau mai bun. Fetele purtau cămășile lucrate în secret în postul Paștelor. Era o mândrie să fii apreciată că porți cel mai frumos costum la hora de Paște. A doua zi de Paște la Borăscu și la Bolboși se obișnuia ca finii să vină la nași și să petreacă împreună. În satele Gorjului în ziua a treia de Paște erau slobozite păresimile duse la biserică de la lăsatul postului. La Roșia Jiu în zilele de Paște vitele erau lăsate slobode (să pască oriunde), iar al Slobozia judecarea pomului sterp se făcea și la Paște.

Pentru menținerea obiceiurilor și tradițiilor strămoșești trebuie să trăim prin respectarea credinței și datinilor și să ducem mai departe moștenirea înaintașilor pentru păstrarea identității neamului.