Unele tradiții și obiceiuri de Paști sunt păstrate din vechi timpuri și se transmit acum din mamă în fiică sau din bunică în nepoată.
Pregătirile pentru acest important moment încep încă din Săptămâna Mare. Credincioșii participă și la slujbele religioase specifice: Joi Mari – Cele douăsprezece Evanghelii, Vinerea Mare – trecutul pe sub „aer”, Prohodul Domnului, Sâmbăta mare – dimineața părinții merg la biserică pentru a împărtăși copiii, iar aceștia poartă haine noi, special cumpărate pentru acest eveniment. Întreagă gospodărie îmbracă straie de sărbătoare: în casă se face curățenie generală, curtea este curată, greblată, pomii au trunchiurile văruite, marcând astfel și bucuria revenirii la viață a întregii naturi.
Un element central al acestor sărbători îl reprezintă pregătirea unor bucate speciale, tradiționale. Pasca și cozonacul sunt la loc de cinste printre ele. Gospodinele fac pasca dis de dimineață. Ea se frământă din faină curată de grâu, la care se adaugă lapte și ouă. Pasca are formă rotundă. Pe margini se pune un colac împletit în trei, iar la mijloc se face o cruce din aluat, simbolizând crucea pe care a fost răstignit Hristos. Între împletituri se pune brânza dulce frământată cu ou și stafide. Pasca se împodobește cu ornamente din aluat - flori, spirale, frunze, etc.
Cozonacul este frământat cu grijă din făină albă și umplut cu nucă, rahat, stafide. Toate ingredientele se păstrează la temperatura camerei. Mai întâi se plămădește: se amestecă ouăle cu zahărul, drojdia și puțină făină. Dacă plămădețul crește repede e semn că făina și drojdia sunt bune. Se adaugă apoi restul de făină, „mirosurile” (coajă de lămâie rasă, esență de vanilie), lapte călduț, ulei și untură. Se lasă la crescut, apoi se modelează și se așază în tăvi. Timp de o oră vor sta la copt în cuptor.
Un alt aliment care nu lipsește de pe masa de Paști este mielul, dar și drobul. Acesta s-a impus întâi la oraș, apoi, prin imitație, și la sat. A devenit alimentul care se identifică, acum, aproape complet - la fel ca pasca și ouăle roșii - cu sărbătorile Paștelui. El se prepară din măruntaie de miel (ficat, inimă, rinichi, prapur) fierte cu condimente (sare, piper, foi de dafin) care se dau prin mașina de tocat. Amestecul se condimentează cu mărar și ceapă verde și se coace în tăvi de forma celor de cozonac. Pentru ca felia să aibă și aspect frumos, în tavă se pun ouă fierte tari care se acoperă cu compoziția. Prapurul se așază deasupra, se toarnă ouă bătute și se presară mac. Gustul este deosebit de bun.
Alt element definitoriu pentru sărbătorile pascale îl reprezintă ouăle vopsite. Bunica folosea doar culoarea roșie. Simbolistica acesteia vine din vechime când, se spune că, una dintre femeile care a venit să-L vadă pe Mântuitor pe cruce avea un coș cu ouă. L-a lăsat la baza crucii și din coasta înțepată a Lui Iisus Hristos au curs picături de sânge care au înroșit ouăle. În ziua în care ouăle sunt vopsite sunt adunate toate din casă și din cuibare. Se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe lângă ouă roșii, gospodinele zilelor noastre mai vopsesc ouăle și în galben, verde, albastru, aceste culori vestind bucuria primăverii. Unele gospodine pun pe ou o frunză de pătrunjel, leuștean sau mărar, apoi îl leagă într-un ciorap subțire și așa îl fierb, ca sa iasă "cu model". Mai demult, ouăle se vopseau cu coji de ceapă, cu sunătoare (pojarniță), cu flori de tei. Acum am învățat o altă tehnică în care folosesc hârtia creponată.
Luciul li se dă ștergându-le, după ce au fost vopsite, cu slănină, untură sau ulei. De la bunica am moștenit obiceiul de a vopsi ouăle sâmbătă dimineață pentru a fi proaspete în toate cele trei zile de Paști.
Ziua Învierii Domnului, cunoscută sub numele de Paști, începe în noaptea dinainte, la miezul nopții, când se spune că mormântul s-a deschis și a înviat Hristos. Localnicii participă în număr mare la Sfânta Liturghie din această noapte sfântă. Ei vin la Slujba Învierii, pentru a „lua lumină”. Înainte de a se duce acasă ei duc lumină și celor răposați. Cimitirul este frumos luminat, marcând astfel sărbătoarea chiar și acolo. În această noapte flăcăii aprind în curtea bisericii un foc mare (de obicei din cauciucuri vechi, cât mai mari). În biserică în această noapte se sfințește anafura și se stropește cu vin. Ea este mâncată dimineața pe stomacul gol, dar cu fața spălată, în cele trei zile de sărbătoare.
În prima zi de Paști creștinii pun într-un vas un ou roșu și o monedă peste care toarnă apă neîncepută. Fiecare membru al familiei se spală pe față în această apă. Ultimul ia oul (cu care va ciocni prima dată) și banul. Cu toții se așază apoi la masă și încep prin a ciocni ouă roșii spunând ”Hristos a înviat!” (cel care lovește) și ”Adevărat a înviat!” (celălalt). Din acest moment salutul obișnuit este înlocuit cu cel de "Hristos a-nviat", la care se răspunde cu "Adevărat a-nviat", salut păstrat până la Înălțarea Domnului când salutul este (doar în acea zi) ”Hristos s-a-nălțat” și se răspunde cu ”Adevărat că s-a-nălțat”.
Bibliografie:
Radu Anton Roman - Sărbătoarea Paștilor, Editura Paideia, București, 2013
Constantin Garvasuc - Sfintele Paști. Credință, datini și preparate culinare, Editura Pro Editura, București, 2013
Publicat de:
Dimofte Gherghina Gina
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Sfântul Nicolae”, Vânători, Galați.