Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
- Tradiții și obiceiuri Pascale gorjenești -
Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
Paștele înseamnă pentru fiecare dintre noi un moment de reîntoarcere la tradiții, la origini și la obiceiurile vechi de sute de ani. Deși trăim în secolul vitezei și nu mai avem răbdare sau timp să ne conformăm vechilor tradiții, există și zone unde acestea au rămas neschimbate, și anume, la sat.
În Gorj, ca și în alte zone ale țării, există tradiții specifice, care sunt moștenite de sute de ani și încă se respectă de către bătrâni (mai ales în Săptămâna Mare). În Săptămâna Mare începând de luni, pentru a fi iertați de păcatele săvârșite în timpul anului, oamenii poartă haine de doliu pe care le vor schimba în noaptea de Înviere cu unele noi.
Cultura națională se formează și se educă de la cea mai fragedă vârstă. Alături de familie și de mediul cultural și geografic, educația contribuie la formarea personalității multiculturale a individului prin informațiile și valorile transmise.
În redescoperirea și păstrarea valorilor tradiționale un rol important îl are cunoașterea miturilor tradiționale românești, a personajelor mitologice tradiționale și a modului în care acestea sunt marcate în cultura tradițională românească.
Mircea Eliade a analizat în cartea sa, Aspecte ale mitului, acest concept și a dedus că: „Mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul începuturilor. Altfel zis, mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E așadar întotdeauna povestea unei faceri: ni se povestește cum ceva a fost produs, a început să fie. Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat realmente, despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin. Personajele miturilor sunt ființe supranaturale.”[1]
Considerată cea mai mare sărbătoare a creștinătății, Învierea Domnului aduce cu sine o suită de obiceiuri magice care au menirea să protejeze întreaga comunitate creștină. Sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos este pregătită printr-o perioadă îndelungată de post și rugăciune, desfășurată timp de 40 de zile. Paștele ne amintește an de an de patimile Mântuitorului Iisus Hristos. „Veniți de luați lumină!” se aude în noaptea învierii, în Biserici, acesta fiind îndemnul preotului de a ne apropia de dumnezeu și a primi lumina Sfintelor Paști.
Cea mai mare sărbătoare a creștinilor Paștele - este singurul praznic împărătesc care se sărbătorește pe parcursul a trei zile; lumina acestei sărbători „umbrește” întregul calendar creștin-ortodox, dar și săptămâna care urmează praznicului, numită Săptămâna Luminată. În Dobrogea ,încă se mai păstrează neatinse, neschimbate și nealterate de vremurile noi tradițiile și obiceiurile specifice Sărbătorii Pascale. Înainte de Sfânta zi a Învierii, o semnificație deosebită și cu o încărcătură emoțională puternică o au zilele de joi și vineri înainte de Înviere. În Joia Mare, când sunt prăznuite Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani și vinderea Omului de către Iuda, se spune că morții coboară pe pământ pentru a petrece Paștele alături de cei vii. În multe sate din Tulcea ,sătenii aprind focuri pe dealuri în așteptarea sufletelor celor dragi trecuți la cele veșnice și de asemenea împodobesc pomi cu covrigi și colaci pentru ca morții” să găsească drumul înapoi spre cer”. Vinerea Mare sau Vinerea Seacă este o zi de tristețe sufletească, deoarece în această zi, Mântuitorul a fost răstignit pe cruce și a murit .În noaptea de Înviere toți creștinii merg la biserică pentru a lua lumina Sfântă și a sărbători Învierea Domnului Iisus Hristos. Slujbele săvârșite în această noapte sunt pline de emoție, bucurie și liniște sufletească. Odată cu Învierea lui Hristos, începe o etapă nouă în istoria omenirii deoarece este pentru prima dată când puterea lui Dumnezeu se arată mai mare decât păcatul și moartea.
Ca simbol al creației, al zămislirii vieții, oul a inspirat o întreagă literatură. În cultura românească este suficient să amintim de doi reprezentanți de seamă: Constantin Brâncuși și Ion Barbu. Ouăle încondeiate s-au constituit, la români, într-o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, integrându-se între elementele de o deosebită valoare ale culturii spirituale populare, care definesc particularitățile etnice ale poporului nostru.
Legendele creștine leagă simbolul ouălor roșii de patimile Mântuitorului. Răstignirea și Învierea Lui se înfrățesc cu reînvierea naturii primăvara și cu reluarea ciclurilor vieții. Oul, El însuși purtător de viață, devine un simbol al regenerării, al purificării și al veșniciei.
Legenda spune că atunci când Hristos a fost bătut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în ouă roșii. O altă tradiție consemnează că Maica Domnului, venind să-și vadă Fiul răstignit i-a adus ouă care s-au însângerat sub Cruce.