Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Proiect educațional
Tradiția reprezintă ansamblul de datini, obiceiuri, credințe practicate de-a lungul timpului în cadrul unor comunități, și care se transmit din generație în generație. Obiceiul este o deprindere consacrată comună unui popor sau unei comunități. Este o manifestare spirituală inedită și originală care nu este la fel pe întreg cuprinsul țării.
Prea multele sărbători importate eclipsează tradițiile autentice românești, ne pare mai colorată și animată de personajele sale hollywoodiene sărbătoarea de „Haliowiin”, decât „Luminația” sau „Ziua morților” (1 noiembrie), așa cum este ea cunoscută în lumea satelor din Ardeal sau Noaptea Sfântului Andrei (29 noiembrie), când tradiția spune că cei vii se apără de strigoi și moroi prin ungerea ușilor și a ferestrelor cu usturoi, primenesc casele, pun flori și aprind candele pentru a lumina calea celor drepți. Este adevărat că la români aceste sărbători invită mai mult la meditație și la cinstirea celor plecați dintre noi, decât la petrecere, dar consider că în calitate de cadre didactice, trebuie să promovăm obiceiurile și tradițiile autentice românești tinerelor generații, pentru a ne păstra identitatea, pentru a insufla copiilor mândria că sunt români.
Așa cum orice prunc primește la naștere o identitate și dobândește o informație genetică de care nu se poate detașa toată existența lui, nici cultura tradițională nu-și poate pierde identitatea sau valoarea atâta timp cât există implicare din partea noastă a tuturor, mai ales că avem avantajul tehnologic de partea noastră, bucurându-ne de cele mai moderne și rapide mijloace de comunicare. Ar fi de neiertat aceasta după secole de propagare a tradiției populare din gură în gură, de la bunici la nepoți.
Prin acest proiect ne-am propus să valorizăm tradițiile, obiceiurile, să culegem din satele județului nostru diferite datini, legende, pe care să le valorificăm în activități școlare și extrașcolare. Tradițiile noastre, moștenite din moși strămoși, dorim să fie preluate și transmise următoarelor generații, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos și autentic, armonie, grație, ritm.
Dorim să învățăm elevii să aprecieze frumusețea și bogăția satului autentic atât din punct de vedere material cât și spiritual cu poveștile, superstițiile și sărbătorile lui. De aceea am considerat oportun acest proiect educațional în vederea evidențierii acestor valori, de multe ori marginalizate sau eclipsate de sărbători moderne. Considerăm că și aceasta este o modalitate de a cultiva de la cea mai fragedă vârstă sentimentul de apartenență, de iubire și dragoste pentru rădăcinile și valorile poporului român.
Un popor fără tradiții este un popor fără viitor. (Alberto Lleras Camargo)
Cultura națională se formează și se educă de la cea mai fragedă vârstă. Alături de familie și de mediul cultural și geografic, educația contribuie la formarea personalității multiculturale a individului prin informațiile și valorile transmise.
În redescoperirea și păstrarea valorilor tradiționale un rol important îl are cunoașterea miturilor tradiționale românești, a personajelor mitologice tradiționale și a modului în care acestea sunt marcate în cultura tradițională românească.
Mircea Eliade a analizat în cartea sa, Aspecte ale mitului, acest concept și a dedus că: „Mitul povestește o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, timpul începuturilor. Altfel zis, mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E așadar întotdeauna povestea unei faceri: ni se povestește cum ceva a fost produs, a început să fie. Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat realmente, despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin. Personajele miturilor sunt ființe supranaturale.”[1]
Considerată cea mai mare sărbătoare a creștinătății, Învierea Domnului aduce cu sine o suită de obiceiuri magice care au menirea să protejeze întreaga comunitate creștină. Sărbătoarea Învierii lui Iisus Hristos este pregătită printr-o perioadă îndelungată de post și rugăciune, desfășurată timp de 40 de zile. Paștele ne amintește an de an de patimile Mântuitorului Iisus Hristos. „Veniți de luați lumină!” se aude în noaptea învierii, în Biserici, acesta fiind îndemnul preotului de a ne apropia de dumnezeu și a primi lumina Sfintelor Paști.
Cea mai mare sărbătoare a creștinilor Paștele - este singurul praznic împărătesc care se sărbătorește pe parcursul a trei zile; lumina acestei sărbători „umbrește” întregul calendar creștin-ortodox, dar și săptămâna care urmează praznicului, numită Săptămâna Luminată. În Dobrogea ,încă se mai păstrează neatinse, neschimbate și nealterate de vremurile noi tradițiile și obiceiurile specifice Sărbătorii Pascale. Înainte de Sfânta zi a Învierii, o semnificație deosebită și cu o încărcătură emoțională puternică o au zilele de joi și vineri înainte de Înviere. În Joia Mare, când sunt prăznuite Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani și vinderea Omului de către Iuda, se spune că morții coboară pe pământ pentru a petrece Paștele alături de cei vii. În multe sate din Tulcea ,sătenii aprind focuri pe dealuri în așteptarea sufletelor celor dragi trecuți la cele veșnice și de asemenea împodobesc pomi cu covrigi și colaci pentru ca morții” să găsească drumul înapoi spre cer”. Vinerea Mare sau Vinerea Seacă este o zi de tristețe sufletească, deoarece în această zi, Mântuitorul a fost răstignit pe cruce și a murit .În noaptea de Înviere toți creștinii merg la biserică pentru a lua lumina Sfântă și a sărbători Învierea Domnului Iisus Hristos. Slujbele săvârșite în această noapte sunt pline de emoție, bucurie și liniște sufletească. Odată cu Învierea lui Hristos, începe o etapă nouă în istoria omenirii deoarece este pentru prima dată când puterea lui Dumnezeu se arată mai mare decât păcatul și moartea.
„Primăvara este când viața este vie în tot ce ne înconjoară” (Christina Rossetti)
Primăvara este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinox în astronomie. În realitate, datorită condițiilor specifice geografice și climatice ale diferitelor locuri care aparțin zonelor temperate, există foarte multe criterii care trebuie considerate pentru a marca anotimpul de primăvară. Aceste diferențieri specifice au marcat profund viața oamenilor din diferite zone ale planetei din punct de vedere agricultural, existențial, filozofic și cultural. Întotdeauna, primăvara și echivalentul său conceptual, filozofic și ideatic au însemnat dezghețul, topirea, trezirea la viață, reînnoirea și renașterea naturii, vieții și a societății.