Pentru poporul român, Sărbătoarea Paștelui reprezintă cea mai importantă sărbătoare creștinească a anului. Sărbătoarea cuprinde o foarte mare încărcătură spirituală, deoarece reprezintă minunea Învierii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
În tradiția religioasă ortodoxă, începutul sărbătorii Paștelui e marcat de postul care ține 40 de zile. În acest timp se comemorează evenimentele premergătoare Învierii Domnului. Denumită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, ultima săptămână din Postul Mare, începe în Duminica Floriilor, de la Sâmbăta lui Lazăr, atunci când se sărbătorește intrarea lui Isus în Ierusalim și până la Sărbătoarea Paștilor, în Sâmbăta Mare.
Fie că vorbim de gastronomie, literatură, cultură sau artă, ca orice mare eveniment creștinesc sărbătorit în România, și de sărbătoarea Paștelui întâlnim obiceiuri moștenite din moși strămoși, obiceiuri care au rezistat și s-au transmis de-a lungul generațiilor, cu scopul de a primi în case alături de Dumnezeu pace, bunăstare, iubire și sănătate.
Joia Mare în Săptămâna Patimilor are o semnificație importantă, aceasta fiind dedicată pregătirii casei, curățeniei. Tot în această zi, sau sâmbăta, însă niciodată vinerea, se vopsesc ouăle în culoarea roșie, culoare ce semnifică sângele Mântuitorului care și-a dat viața pentru spălarea păcatelor oamenilor. În zilele noastre, ouăle primesc ca veșmânt și alte culori, pentru ca masa de Paște sa fie plină de culoare și veselă.
Semnificația zilei denumite Vinerea Mare este atribuită în mare parte curățirii sufletești. De altfel, tot postul de 40 de zile este premergător acestei zile, când inima omului trebuie să fi cunoscut iertarea, corpul fizic trebuie să se fi curățit de toxine, iar gândul trebuie să se fi armonizat cu vocea subtilă a divinului din fiecare. Cine ține post negru în această zi sfântă va avea belșug, iubire, înțelegere în casă iar Dumnezeu îl va ajuta în toate cele bune. În această zi nu se mănâncă nimic cu oțet, nu se consumă urzicile, deoarece Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost bătut cu urzici și i s-a potolit setea cu oțet. Nu este bine să faci treburi gospodărești în această zi, ele putând fi lăsate pe a doua zi, în Sâmbăta Paștelui.
Ca și celelalte zile care precedă Paștele, și Duminica Paștelui este marcată de diverse obiceiuri populare. Un obicei din străbuni presupune spălarea feței cu apă neîncepută, apă în care se pune un ou roșu - pentru a aduce sănătate - , un bănuț de argint - simbol al belșugului - și un fir de iarbă verde - semn al bucuriei de a trăi. Un alt obicei se referă la faptul ca primul ou roșu să fie ciocnit de capul familiei și să fie mâncat împreună cu toată familia, pentru ca familia să fie mereu împreună și unită.
Ziua de Paști petrecută în casa Domnului, în rugăciune, fapte bune și înțelegere atrage după sine dezvoltarea, curățenia și sănătatea spirituală a fiecărui individ care dorește să evolueze în acest sens. Astfel sănătatea spirituală va atrage imediat după sine și sănătatea fizică a omului.
Lumânarea de la Înviere are o putere divină. Aceasta se păstrează într-un loc cu grijă ales din casă iar aprinderea ei alungă orice eveniment neplăcut ivit (furtună, vreme rea, ceartă, deznădejde etc).
Bătrânii spun că copiii născuți în Duminica Paștelui sunt ocrotiți de divinitate toată viața, iar sufletele celor care mor în această zi intră direct în Rai, fără a avea parte de Judecata divină.
Paștele este o sărbătoare care se petrece în familie alături de persoanele dragi. Lăsând tradițiile și obiceiurile la o parte, duminica, în Ziua Învierii, este minunat ca toți membrii familiei să se strângă la masă, să ciocnească ouă vopsite rostind cu credință puternică „Hristos a Înviat!” și „Adevărat a Înviat!”, să-și umple sufletele de bucurie și să sărbătorească Învierea Domnului.
Publicat de:
Ilisan Paula
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița Voinicel, Toplița.