Sfintele Paști sunt celebrate la nivel mondial în lumea creștină. Totuși, fiecare țară are propriile sale tradiții, ritualuri și credințe. În România, oamenii au și ei obiceiuri diferite, în funcție de regiune. În tara noastră Paștele este sărbătorit cu mare respect și evlavie pentru Hristos, deoarece aproape toți românii sunt creștini.
În biserica ortodoxă oamenii se pregătesc pentru întâmpinarea sărbătorilor de Paști prin „Postul Paștelui”, numit și „Postul Cel Mare”, post care durează 48 de zile. În mod oficial, postul începe după "Duminica iertării", în ziua de luni a săptămânii a 7-a de dinaintea sărbătorii de Paști. Ultima săptămână din Postul Paștelui se numește „Săptămâna Patimilor” și începe în duminica Floriilor, duminică în care se comemorează intrarea lui Iisus în Ierusalim. În această săptămână Iisus Hristos a fost vândut de Iuda, a pătimit dureri cumplite și a murit pentru iertarea păcatelor oamenilor. În primele două zile ale acestei săptămâni, luni și marți, se citesc Evangheliile legate de învățăturile Domnului. A treia zi, numită Miercurea Mare este menită să ne aducă aminte de pocăința femeii desfrânate și de transformarea lui Iuda din ucenicul Domnului în însuși vânzătorul. Trădarea lui Iuda a făcut ca ziua de miercuri, alături de ziua de vineri, să devină zi de post.
Joia Mare este reprezentată prin patru caracteristici: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Cea de Taină - la care s-a instituit Taina Împărtășaniei, rugăciunea lui Iisus din grădina Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă. În Joia Mare se vopsesc ouăle, iar sâmbăta se face cozonacul, pasca și drobul care vor fi duse la biserică în noaptea de Înviere (sâmbătă spre duminică). În această zi, în biserică, preotul citește cele 12 Evanghelii.
Vinerea Mare este ziua în care Iisus a fost jertfit și de aceea în biserică nu se cântă Sfânta Liturghie, iar oamenii țin post negru. Seara se cântă Prohodul Domnului, iar la sfârșit preotul împarte oamenilor florile aduse de-a lungul acestei săptămâni la biserică.
La sfârșitul slujbei se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf, pe sub care trec apoi toți credincioșii. De la moarte până la Înviere, trupul lui Iisus a fost ținut în mormânt pentru a le arăta oamenilor că acesta a murit cu adevărat.
Sâmbătă este ultima zi de post și în același timp ultima zi a pregătirilor pentru ziua de Înviere a Domnului. În noaptea de sâmbătă spre duminică se fac slujbe în cinstea Învierii Domnului.
În zilele marii sărbători a Învierii Domnului, orice masă românească începe cu ouăle roșii. Acestea constituie un simbol important al Sărbătorilor Pascale. Ouăle vopsite reprezintă simbolistic mormântul purtător de viață al lui Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa. Culoarea roșie cu care sunt vopsite ouăle simbolizează sângele lui Iisus vărsat pe cruce pentru iertarea păcatelor și mântuirea oamenilor.
Arta vopsirii ouălor de Paște este destul de dezvoltată în anumite regiuni din țară. „Udatul” sau „stropitul” fetelor este o altă tradiție ce încă se păstrează în unele zone. Acesta reprezintă un obicei prin care feciorii urează fetelor sănătate și prosperitate, iar ele îi răsplătesc cu ouă „muncite”, care simbolizează afecțiunea reciprocă. Totodată, oul exprimă atât sentimentele fetei, cât și talentul său de a reda aceste trăiri.
Există o mulțime de motive în vopsirea ouălor, fiecare dintre ele având mai multe versiuni, în funcție de regiunea specifică. Printre motivele cele mai frecvente ale vopsirii ouălor de Paști se numără reprezentări animale: albine, broaște, șerpi, miei; motive vegetale: frunze de brad, garoafe, spice de grâu, instrumente de casă și teren: greble, cazmale, pluguri, ornamente industriale, cruce, etc. Crucea, un simbol al creștinismului, este reprezentată în tradiția românească la fel ca în cea rusă sau moldovenească, de o cruce cu alte cruci mici la cele patru margini. Alte motive larg răspândite pentru vopsitul ouălor de Paști sunt stelele și mănăstirile, memento-uri ale creștinismului. În orice caz, ouăle încondeiate sunt menite să ofere sentimente de bucurie, uimire, smerenie, reconciliere, datorită decorării lor cu simboluri creștine sau motive naturale (soare, lună, plante, animale, unelte), împreună cu întreaga lor semnificație sacră.
Încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiția românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească. Deoarece oul roșu este purtătorul unor semnificații profunde legate de Învierea lui Hristos și de reînnoirea naturii, creștinii s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumusețe.
Oul văzut ca un simbol primordial, sămânța vieții, potrivit tradiției, este vopsit și încondeiat în zilele de joi și sâmbătă din Săptămâna Mare. Oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, împăcare, pentru că în ornamentația lui, de fapt, se operează cu simboluri, cu modele din natură și cu modele de țesături populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre. Motivele folclorice utilizate sunt: spicul, soarele, frunza și ca o reconfirmare a creștinătății românești, crucea.
Pasca, cea mai importantă mâncare a sărbătorii Paștelui, simbolizează mana cerească, deoarece este făcută din ou, ce provine de la pasăre, din brânză, provenită de la animal, din grâu, crescut din pământ, toate fiind daruri de la Dumnezeu pentru om. La mijloc, pasca se împodobește cu o cruce făcută din aluat, numită „Crucea Paștilor”, reprezentând crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul lumii și în jurul căreia se face o cunună de stafide.
Mielul este simbolul Domnului Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru iertarea păcatelor noastre. Este jertfa pe care creștinii o aduc de Sfintele sărbători ale Paștelui, încă din antichitate. Mielul lui Dumnezeu reprezintă inocența, blândețea, puritatea, supunerea și calvarul. Cu invocarea acestuia se deschid și se încheie Sfintele Cărți ale Noului Testament. Mielul de pe masa de Paști ne amintește și de mielul jertfit și mâncat de evrei la ieșirea din robia Egiptului, așa cum poruncise Domnul, iar cu sângele mielului au însemnat tocurile ușilor și astfel fiii lor au fost apărați de moarte în acea noapte. În noaptea de Înviere, potrivit obiceiurilor, credincioșii duc la biserică un coș plin de bucate, iar spre zorii zilei, așezați în cerc și cu lumânări în mâini, ei așteaptă slujba de sfințire și de binecuvântare a bucatelor. Coșul este dus la biserică de către capul familiei și tot ce conține (ouă, pască, cozonac, sare, busuioc, slănină, hrean, ceapă, usturoi, făină, brânză, lumânare) este de mare folos și trebuință pentru casa omului.
Lumânarea din noaptea de Paște (sâmbătă spre duminică) reprezintă lumina Învierii Domnului, a biruinței luminii lui Iisus asupra întunericului iadului, a binelui asupra răului și a vieții asupra morții. Preotul aduce lumânarea aprinsă de la altar, iar creștinii se apropie și aprind lumânările. Cei mai mulți duc „lumină” în casele lor și păstrează lumânările, uneori și câte șapte ani, pentru a le aprinde în zilele în care sunt supărați sau au necazuri, ori când satul este amenințat de grindină.
Paștele sau Învierea Domnului este una dintre cele mai frumoase sărbători creștine. În perioada aceasta oamenii încearcă să fie mai buni și mai plini de evlavie. Urările tradiționale de Paști ale creștinilor ortodocși sunt „Hristos a Înviat", iar răspunsul este „Adevărat a Înviat". Aceste urări sunt adresate 40 de zile după Paști, până la sărbătoarea „Înălțării la cer" a lui Iisus. De asemenea, aceste urări se rostesc atunci când are loc tradiționala ciocnire a ouălor.
Paștele reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.
Bibliografie:
Crăciun, B., Sfintele Paști în datini și credințe, Editura Porțile Orientului, Iași, 1994;
Florea, S., Sărbătorile la români, Editura Fundației Culturale Române, București, 1994;
Fochi, A., Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX- lea, Editura Minerva, București, 1976;
Zahacinschi, M., Zahacinschi, N., Ouăle de Paști, Editura Sport- Turism, București, 1992.
Publicat de:
Profesor, Hosszu Maria-Mirela, Toplița.