Colindul Sfântului Ion

Orice final de an este special, deoarece o dată cu Nașterea Domnului și noi dăm viață noilor speranțe ce ne determină să ne continuăm cu încredere și puteri nebănuite drumul prin viață. Speranțele noastre de mai bine pentru anul ce vine, sunt întărite de urările colindătorilor ce răsună în perioada Crăciunului, pe ulițele satului Dulcești, Județul Constanța: „Anul fie cu belșug\ Pentru brazda de sub plug.\ La mulți ani cu sănătate,\ Să vă dea Domnul de toate!”.

Deși diferite de la o zonă la alta a țării, datinile Crăciunului se aseamănă. Primul colind care anunță în această zonă sărbătoarea Crăciunului se numește „Boboneții” și de desfășoară în ajunul acestei mari și mirifice sărbători. Cei mici se adună în cete de 6-10 copii, cu câte o trăistuță atârnată de gât, și le adresează gazdelor strigături specifice. Gazdele îi întâmpină cu bomboane, fructe, nuci și covrigi. Potrivit obiceiului, micuții sunt însoțiți de părinți, cărora gazdele le oferă vin fiert.

Steaua este un colind întâlnit în multe zone ale țării. În satul Dulcești acesta este cântat doar de băieți în ziua de Crăciun, având cu ei o stea confecționată din lemn și decorată cu hârtie multicoloră.

Plugușorul și Sorcova sunt colinde ce răsună pe la casele noastre în noaptea dintre ani, urând tuturor doar de bine pentru anul următor. Gazdele ies la uși sau la ferestre și ascultă cu bucurie colindele, răsplătind copiii cu bani. Orice colind se încheie cu urarea „La anul și la mulți ani!”

Seria acestor colinde ce ne purifică sufletele se încheie în ajunul sărbătorii Sfântului Ion, când, după ora 12,00 noaptea, pe la casele celor ce poartă numele Ion, Ioana sau Ionela, răsună glasurile celor mai în vârstă persoane din sat. Așadar, acest colind este interpretat de adulți, vocile lor fiind acompaniate de acordeon și tobe. Sărbătoritul casei este cel care cinstește colindătorii cu vin și bani, mulțumindu-le astfel pentru urările făcute în miez de noapte. Sărbătoritul nu doarme în acea noapte, el așteptându-și cu mândrie colindătorii. Acest colind nu este practicat în împrejurimile satului meu, de aceea poate farmecul lui este unic.

 

Colindul Sfântului Ion

Am zis verde izmă creață
Bagă Doamne luna-n ceață,
Pe Ion cu mândra-n brațe
Ce-o sărută cu dulceață.

Am zis verde mărgărit
Noi aici l-am găsit.
Ion a fost vânătoare
Să vâneze căprioare.

Căprioare n-a vânat,
A vânat un iepuraș.
Să facă din blana lui
Salbă moale Domnului.

Am zis verde mărgărit
Noi aici l-am găsit.
Sfântul Ion sta la masă
Cu vedrița plină rasă.

La urechea vedrii lui
Scrisă-i raza soarelui.
Busuioc verde pe masă
Rămâi gazdă sănătoasă.

Și la anul când venim
Sănătoși să vă găsim.
La anul și la mulți ani!

 

Colindul Sfântului Ion este special și cred că este păcat ca acest obicei să se piardă. Sunt mulți tineri în sat, care din dorința ca acest colind să dăinuiască peste ani, merg împreună cu părinții lor la colindat pentru a-și însuși versurile și pentru a se bucura de tradiții. De asemeni, sunt părinți care își botează copiii cu numele Sfântului Ion pentru a se bucura peste ani de vizita colindătorilor.

Versurile deosebite ale colindului, culese din popor și cântate în miez de noapte sunt o mare parte din zestrea satului Dulcești. Cetele de colindători cutreieră ulițele satelor și gospodăriile țărănești, făcând tradiționalele urări celor cu numele Sfântului Ion. Farmecul melodiei și textul colindului este inegalabil.

Sărbătorile de iarnă sunt momentul perfect pentru reînvierea tradițiilor de familie. Fie că decorați bradul de Crăciun împreună cu cei dragi, fie că mergeți cu ei la colindat, în fiecare an păstrați obiceiurile și tradițiile vii și faceți sărbătorile speciale în casa voastră. Nimic nu este mai valoros pentru un popor decât să-și păstreze vii și nealterate datinile și obiceiurile, acestea fiind o parte a identității noastre de popor bogat sufletește. Este o bogăție ce nu ne-o poate lua nimeni atâta timp cât noi, românii, știm s-o prețuim și s-o punem la loc de cinste. Tinerei generații îi revine sacrul rol de a duce mai departe acest inestimabil tezaur popular.

 

Bibliografie:

Nicolau, I., (1998). Ghidul sărbătorilor românești, București: Ed. Humanitas.