Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
„Primăvara este când viața este vie în tot ce ne înconjoară” (Christina Rossetti)
Primăvara este unul din cele patru anotimpuri ale zonei temperate, marcând tranziția de la iarnă spre vară. Din punct de vedere astronomic, marcarea începutului primăverii este, de cele mai multe ori, legată de echivalența dintre durata temporală zilei și a nopții, timp al anului numit echinox în astronomie. În realitate, datorită condițiilor specifice geografice și climatice ale diferitelor locuri care aparțin zonelor temperate, există foarte multe criterii care trebuie considerate pentru a marca anotimpul de primăvară. Aceste diferențieri specifice au marcat profund viața oamenilor din diferite zone ale planetei din punct de vedere agricultural, existențial, filozofic și cultural. Întotdeauna, primăvara și echivalentul său conceptual, filozofic și ideatic au însemnat dezghețul, topirea, trezirea la viață, reînnoirea și renașterea naturii, vieții și a societății.
Colinda. Unul dintre cele mai vechi și mai frumoase obiceiuri este cel al colindatului. Crăciunul la români este o importantă sărbătoare religioasă. În satele românești, unde tradiția se mai păstrează femeile și bărbații încep pregătirile cu mult timp înainte de această sărbătoare. Bărbații își fac ordine în curte, curăță grajdurile (locurile unde adăpostesc animalele), iar femeile își curăță casele și pregătesc mâncare tradițională specifică acestei sărbători: cozonaci, colaci, sarmale și alte bunătăți românești.
Sărbătoarea Nașterii Domnului se ține pe 25, 26 și 27 decembrie. În Ajunul acestei sărbători (seara dinaintea zilei de 25) în toate satele din țară începe colindatul. Acesta este cel mai important obicei românesc de Crăciun, grupuri de copii, băieți și fete, femei și bărbați merg din casă în casă și duc vestea Nașterii Mântuitorului prin colindele lor (cântece specifice de Crăciun, care conțin acest mesaj), după ce colindă, ei sunt răsplătiți la fiecare casă cu diferite bunătăți. Colindătorii sunt primiți cu bucurie deoarece se spune că ei aduc sănătate și un an prosper, apoi sunt recompensați cu nuci, mere, colaci și, mai recent, bani.
Județul Olt este așezat în Sudul țării, în bazinul inferior al râului Olt, râul care îl împarte în două părți apropiate simetrice, pe malul stâng al Dunării, din care cuprinde 47 km la granița cu Bulgaria.
Comuna Izbiceni, formată dintr-o singură localitate, ce poartă același nume, este situată pe malul drept al râului Olt, în câmpia Romanațiului, o sub-ramură a câmpiei Olteniei, în partea de sud-est a fostului județ Romanați, inclus în anul 1968 în județul Olt.
Un obicei care evidențiază comuna Izbiceni și o deosebește de celelalte localități de pe malul drept al Oltului inferior, este „Spovedania pe petic alb” (ștergar alb). Practicarea obiceiului este următoarea: În Duminica Floriilor , după slujba obișnuită, perechile de tineri căsătoriți în ultimul an (de la Floriile anului precedent, până la Floriile anului în curs), mergeau la biserică și se spovedeau la preot, îngenunchind pe un petic de pânză albă, sau pe un ștergar alb. Tânăra soție era îmbrăcată la spovedanie în rochie albă de mireasă, dar fără cununiță.
Proiect educațional
Tradiția reprezintă ansamblul de datini, obiceiuri, credințe practicate de-a lungul timpului în cadrul unor comunități, și care se transmit din generație în generație. Obiceiul este o deprindere consacrată comună unui popor sau unei comunități. Este o manifestare spirituală inedită și originală care nu este la fel pe întreg cuprinsul țării.
Prea multele sărbători importate eclipsează tradițiile autentice românești, ne pare mai colorată și animată de personajele sale hollywoodiene sărbătoarea de „Haliowiin”, decât „Luminația” sau „Ziua morților” (1 noiembrie), așa cum este ea cunoscută în lumea satelor din Ardeal sau Noaptea Sfântului Andrei (29 noiembrie), când tradiția spune că cei vii se apără de strigoi și moroi prin ungerea ușilor și a ferestrelor cu usturoi, primenesc casele, pun flori și aprind candele pentru a lumina calea celor drepți. Este adevărat că la români aceste sărbători invită mai mult la meditație și la cinstirea celor plecați dintre noi, decât la petrecere, dar consider că în calitate de cadre didactice, trebuie să promovăm obiceiurile și tradițiile autentice românești tinerelor generații, pentru a ne păstra identitatea, pentru a insufla copiilor mândria că sunt români.
Așa cum orice prunc primește la naștere o identitate și dobândește o informație genetică de care nu se poate detașa toată existența lui, nici cultura tradițională nu-și poate pierde identitatea sau valoarea atâta timp cât există implicare din partea noastă a tuturor, mai ales că avem avantajul tehnologic de partea noastră, bucurându-ne de cele mai moderne și rapide mijloace de comunicare. Ar fi de neiertat aceasta după secole de propagare a tradiției populare din gură în gură, de la bunici la nepoți.
Prin acest proiect ne-am propus să valorizăm tradițiile, obiceiurile, să culegem din satele județului nostru diferite datini, legende, pe care să le valorificăm în activități școlare și extrașcolare. Tradițiile noastre, moștenite din moși strămoși, dorim să fie preluate și transmise următoarelor generații, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos și autentic, armonie, grație, ritm.
Dorim să învățăm elevii să aprecieze frumusețea și bogăția satului autentic atât din punct de vedere material cât și spiritual cu poveștile, superstițiile și sărbătorile lui. De aceea am considerat oportun acest proiect educațional în vederea evidențierii acestor valori, de multe ori marginalizate sau eclipsate de sărbători moderne. Considerăm că și aceasta este o modalitate de a cultiva de la cea mai fragedă vârstă sentimentul de apartenență, de iubire și dragoste pentru rădăcinile și valorile poporului român.
Un popor fără tradiții este un popor fără viitor. (Alberto Lleras Camargo)