Învățarea activă și creativă prin metode didactice interactive în învățământul primar

Un învățământ modern, bine conceput permite inițiativa, spontaneitatea și creativitatea copiilor, dar și dirijarea, îndrumarea lor, rolul profesorului căpătând noi valențe, depășind optica tradițională prin care era un furnizor de informații. În organizarea unui învățământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de elev la activitățile desfășurate. El însoțește și încadrează copilul pe drumul spre cunoaștere. Utilizarea metodelor interactive de predare – învățare în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv - educativ, având un caracter activ – participativ și o reală valoare activ – formativă asupra personalității elevului.

Metodele interactive de grup sunt modalități moderne de stimulare a învățării și dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe. Interactivitatea presupune o învățare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii și argumente, creează situații de învățare centrate pe disponibilitatea și dorința de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă și activă, pe influența reciprocă din interiorul microgrupurilor și interacțiunea socială a membrilor unui grup.

Implementarea acestor instrumente didactice moderne presupune un cumul de calități și disponibilități din partea cadrului didactic: receptivitate la nou, adaptarea stilului didactic, mobilizare, dorință de autoperfecționare, gândire reflexivă și modernă, creativitate, inteligența de a accepta noul și o mare flexibilitate în concepții

În cadrul activității didactice am sesizat ceea ce înseamnă pentru elevi aplicarea metodelor activ-interactive. Acestea îmbină munca individuală cu munca în echipă și în colectiv, dezvoltă copiilor o motivație intrinsecă, implică întreg colectivul, elevul devine obiect și subiect al actului de instruire și educare, îmbină armonios învățarea individuală cu învățarea socială, stabilesc relații de colaborare și comunicare între membrii unui grup. Dintre factorii ce îngreunează activitatea de grup se pot aminti opoziția de scopuri, interese și obișnuințe ale membrilor, dificultățile de comunicare, de coordonare care cresc pe măsură ce grupurile sunt mai mari iar dependența excesivă de ceilalți poate fi favorizată de activitatea în grup.

Metoda predării/ învățării reciproce este o strategie instrucțională de învățare a tehnicilor de studiere a unui text. Elevii sunt puși să joace rolul profesorilor, instruindu-și colegii.

 Etapele metodei

♦ explicarea scopului și descrierea metodei și a celor patru strategii

♦ împărțirea rolurilor elevilor

♦ organizarea pe grupe

♦ lucrul pe text

♦ realizarea învățării reciproce

♦ aprecieri, completări, comentarii

EXEMPLU: clasa a III-a / lecție de consolidare a textului „Judecata vulpii” de Petre Ispirescu. Elevii sunt anunțați că vor lucra pe echipe. Fiecare extrage dintr-un bol un bilețel pe care este scrisă una din literele R, Î, C, P. Cei care au extras aceeași literă vor forma un grup. Se precizează ce simbolizează literele: R (rezumătorii), Î (întrebătorii), C (clarificatorii), P (prezicătorii).Explic fiecărui grup ce are de făcut:

1. Rezumatorii vor rezuma textul „Judecata vulpii” de Petre Ispirescu. Fiecare membru al grupului are de formulat câte două, trei propoziții ce vor fi ordonate într-o sinteză logică.
2. Întrebătorii formulează întrebări referitoare la conținutul textului studiat, folosindu-se de paletele cu întrebări (pe fiecare paletă este scrisă o întrebare Ce? Cine? Când? Cum? De ce?)
3. Clarificatorii identifică cuvintele și expresiile literare din text, comportamentele, atitudinile ce sunt neclare pentru ceilalți și găsesc împreună răspunsul corect pentru a clarifica toate noutățile
4. Prezicătorii fac predicții, analizează în grup textul și prognozează ce se va întâmpla în continuare exprimând cele mai neașteptate idei.

 Timpul de lucru acordat elevilor este de 10 minute după care fiecare grupă va interpreta rolul asumat în fața clasei. Evaluarea se face în funcție de obiectivele propuse pentru fiecare strategie.

Explozia stelară este o metodă de stimulare a creativității, se bazează pe formularea de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri.

Materialul necesar pentru aplicarea metodei: o stea mare, cinci steluțe mici de culoare galbenă, cinci săgeți roșii, jetoane.

Etape

1. Elevii așezați în semicerc propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se scrie sau se desenează ideea centrală.

2. Pe cele cinci steluțe se scrie câte o întrebare de tipul CE? CINE? UNDE? DE CE? CÂND? iar cinci elevi din clasă extrag câte o întrebare, după care fiecare își va alege câte trei, patru colegi organizându-se astfel în cinci grupuri.

Pentru elaborarea întrebărilor grupurile cooperează.

3. La expirarea timpului, elevii revin în semicerc în jurul steluței mari iar fiecare grup prezintă întrebările elaborate adresându-le celorlalți. Elevii din celelalte grupe răspund la întrebări sau formulează întrebări la întrebări.

Se apreciază efortul acestora de a elabora întrebări corecte precum și modul de cooperare și interacțiune.

Ciorchinele este o tehnică de predare-învățare care încurajează elevii să gândească liber și deschis.

Etape

1. Se scrie un cuvânt sau o propoziție nucleu în mijlocul tablei sau a unei foi de exemplu: părți de vorbire
2. Elevii vor spune rapid cuvinte legate de tema propusă
3. Învățătorul va trage linii între cuvintele care derivă unele din altele
4. Se scriu toate cuvintele propuse de elevi fără nicio evaluare a acestora până la expirarea timpului alocat activității sau până la epuizarea ideilor ce apar.

Spre exemplificare, la o oră de matematică clasa este organizată în grupuri de câte cinci elevi cu sarcini de lucru și roluri bine definite (secretar, cronometror, încurajator, observator și raportor). Pentru a realiza sensul acestei lecții, fiecare grup primește să rezolve exerciții din cele patru operații matematice.

Metoda „Schimbă perechea” are la bază munca elevilor în perechi astfel:

 1. Se împarte clasa în două grupe egale, formându-se două cercuri concentrice, elevii fiind față în față, pe perechi.

2. Fiecare pereche primește o sarcină de lucru sau o întrebare, discută și apoi comunică ideile.

3. Cercul din exterior se rotește în sensul acelor de ceasornic, realizându-se astfel schimbarea partenerilor în pereche. Elevii au posibilitatea de a lucra cu fiecare coleg din clasă.

Jocul se continuă până se ajunge la partenerii inițiali sau se termină întrebările.

5. Clasa se regrupează și se analizează ideile emise.

Metoda Mozaicului

Prin această metodă se promovează învățarea prin colaborare și cooperare între elevi. Fiecare elev are o sarcină de studiu în care trebuie să devină expert. El are în același timp și responsabilitatea transmiterii informațiilor asimilate, celorlalți colegi.

Am aplicat metoda la clasa I la capitolul „Figuri geometrice”. Tema de studiu am împărțit-o în patru subteme ( 1- pătratul, 2- cercul, 3 – dreptunghiul, 4 – triunghiul).

Elevii au fost împărțiți în patru echipe și fiecare a primit câte un număr de la 1 la 4, având ca sarcină studierea în mod independent a subtemei corespunzătoare numărului. De exemplu: numărul 1 studiază pătratul, numărul 2 cercul, numărul 3 dreptunghiul și numărul 4 triunghiul. Fiecare elev investighează subtema dată și fișa expert. După ce au parcurs faza de lucru independent, experții cu același număr se reunesc, constituind grupe de experți pentru a dezbate problema împreună. Au loc discuții care lămuresc, clarifică noile cunoștințe ce vor fi transmise echipei de învățare din care fac parte.

Urmează reîntoarcerea elevilor în echipa inițială de învățare. Experții transmit colegilor cunoștințele asimilate. Membrii sunt stimulați să discute, să pună întrebări și să-și noteze, fiecare realizându-și propriul plan de idei. Grupele prezintă rezultatele întregii clase. Evaluarea s-a realizat în scris, fiecare primind o fișă de lucru.

Utilizarea metodelor didactice interactive în învățământul primar reprezintă o modalitate eficientă de modernizare a procesului instructiv-educativ, contribuind la transformarea elevului dintr-un simplu receptor de informații într-un participant activ la propria învățare. O învățare de calitate nu înseamnă doar transmiterea și acumularea de cunoștințe, ci și formarea unor personalități autonome, creative, responsabile și capabile să comunice și să coopereze. Prin metode didactice interactive, școala devine un spațiu al descoperirii, al colaborării și al învățării cu plăcere.

 

Bibliografie:

• Bocoș, Mușata (2003). Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune. Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.
• Cerghit, Ioan (2006). Metode de învățământ. Ediția a IV-a, revăzută și adăugită. Iași: Editura Polirom.
• Oprea, Crenguța-Lăcrămioara (2008). Strategii didactice interactive: repere teoretice și practice. Ediția a III-a, revizuită și adăugită. București: Editura Didactică și Pedagogică.