Sceneta: Povestea unui elev leneș

Sceneta Povestea unui elev leneș este o adaptare după „Povestea unui om leneș” scrisă de Ion Creangă.

Povestitorul: Cică era odată, într-un sat, un băiat căruia nu-i era deloc dragă școala. Era atât de leneș, încât nici ghiozdanul nu și-l ducea singur. Colegii, văzând că nu se dă pe brazdă se hotărâră să-l osândească la exmatriculare din școală pe viața ca să nu molipsească și pe vreunul dintre ei. Și așa se aleg vreo câțiva elevi din clasă și se duc la banca trândavului, îl umflă pe sus ca pe un bolovan fără minte, și hai cu el la direcțiune! Așa procedează ei, elevii silitori și cuminți!
Pe coridor se întâlnesc cu o doamnă profesoară cu suflet și plină de speranța. Doamna, văzând mogâldeața târâtă de colegi îi întreabă mirată:

Profesoara: – Dar ce faceți, dragi copii? Se vede că elevul pe care îl duceți este bolnav, sărăcuțul! Îl duceți la cabinetul medical, nu-i așa? (elevii se opresc)

Elev 1: – Da, de unde, doamnă profesoară! Să ierte prea buna dumneavoastră față, dar acesta-i cel mai leneș elev pe care l-a avut vreodată școala noastră și nu-i de crezut că mai poate avea pereche pe lume. Ne-am sfătuit toți colegii clasei și mergem cu el la directori să ne scape dânșii de un asemenea exemplu.

Profesoara: – Aoleu, dragi copii! Păcat de el sărmanul să fie pedepsit așa de tare, ca un câine fără de lege! Mai bine mi-l aduceți mie în clasă că eu am mai avut câțiva ca el și i-am lecuit eu pe toți prin muncă, perseverență dar, mai ales cu ajutorul colegilor care i-au susținut și încurajat!

Elev 2: – Iată peste ce noroc ai dat, mă, leneșule, mâncate-ar repetenția să te mănânce! Urâciunea elevilor! Ridică-te repede și mulțumește doamnei profesoare că te primește în clasa dumneaei și nu te lasă pe mâna noastră să îți arătăm noi ce înseamnă școala!

Elev 3: – I-auzi, mă! Poate așa, cu ajutorul doamnei, se leagă ceva și de tine că pe noi tare ne-ai mai chinuit și mult am mai fost pedepsiți din cauza ta! Bine-a mai zis, cine-a zis: " Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine stă și trândăvește, are tot așa!"

Elev 4: – Hai, hai! Dă răspuns doamnei că doar n-o să stea toată ziua după tine, te prinzi?

Elevul leneș: – Da, la dumneavoastră în clasă îmi face cineva temele și învață în locul meu?

Profesoara: – Ce-a zis?

Elev 5: – Întreabă dacă o să învețe cineva în locul lui și dacă o să-i facă altcineva temele!?

Profesoara: – Așa ceva n-am mai auzit! Dar el nu poate să și le facă singur?

Elev 1: – Auzi, leneșule! Te prinzi să ți le faci singur, ori ba?

Elevul leneș: – BA!

Elev 5: – Doamna profesoară, degeaba încercați să stricați orzul pe gâște. Credeți că noi n-am încercat să-l aducem pe calea cea dreaptă și vrem să scăpăm de el așa, fără luptă?! Ce credeți?! Toți elevii clasei au încercat din răsputeri: unul să-l ajute la română, unul la matematică, altul la franceză și engleză, ca să reușească să țină și el ritmul cu noi. Ce să vedeți! Ne-am luptat cu morile de vânt mai ceva ca Don Quijote! Doar că lenea-i cucoană mare, seamăn pe lume nu are!

Profesoara: – Atunci, faceți voi cum credeți că este mai bine pentru voi, dar și pentru el!

Elevii (în cor): Haideți, la direcțiune cu el! Exmatricularea te așteaptă!

Povestitorul: Iar elevii duc pe leneș la director punându-și speranța în acesta că îl va lecui pe elevul cel leneș de trândăvie. Și iaca așa au scăpat elevii clasei a V-a de „oaia cea neagră”, dar și elevul cel leneș de cei silitori și cuminți. Mai poftească și alți elevi ca acesta în clasa noastră dacă le dorește inima și nu cunosc povestea... Și-am încălecat pe-o căpșună și v-am spus o mare minciună!

 

Notă: Scenetă luată de pe „internet”, pe principiul „De la lume adunate și-napoi la lume date”.