Povestitorul:
Noi, aici ne-am adunat
Pentru a vă spune clar.
Cum Moș Ion Roată-a dat
Boierului, ce-a meritat.
Era iarnă, era ger...
A venit la Iași, boier
Ca să le vorbească lor
Tuturor țăranilor.
Boierul:
Dragi țărani,
– Oameni cinstiți,
Știți de ce v-am strâns aici?
Țăranii:
– Noi nu știm, Măria Ta!
De ni-i spune, om afla !
Boierul:
– Știți, eu m-am gândit așa,
De ce la noi, s-ar afla
Moldova și Țara Românească,
Țări surori, limbă frățească
În război și-n ură grea,,
Când noi bine am putea,
Să unim aceste țări
Și să fim frați și surori.
Tăranii :
– Și ce treabă avem aici,
Noi cei mai de jos,
Noi aștia mici ...?
Noi știm sapa a roti,
Coasa a o rostui .
Care-i treaba noastră-aici
Noi cei fraieri, cu opinci ?
Boierul:
– Nu mai este azi așa...
S-a schimbat și la noi treaba...
Asta e și treaba voastră,
Nu mai este doar a noastră..
De aceea v-am chemat
Și -aș dori să stăm la sfat.
Ca să vă propun acum
Să ne unim pe un drum.
Moș Ion Roată:
– Să-mi fie iertată mie
Întrebarea, Domn Boier!
Dar, eu nu pricep de fel
Cum e treaba cu Unirea...??
Boierul:
– Cine ești, Bade matale?
Și ce-i greu de înțeles?
Moș Ion Roată:
– Eu sunt Moș ion Roată
Și-s mai greu de cop...oleacă.
De aceea vă întreb,
Că vreau și eu să pricep.
Tăranii:
– Chiar așa...chiar așa,
Care-i treaba cu Unirea???
Boierul:
– Moș Ioane, hai cu mine,
Pân -afară în grădină.
Vezi matele- acol-o piatră?
Adu-o aici, îndată...!
Moș Ion Roată:
– Iertare, Măria ta,
Singur n-o pot ridica...
Boierul:
– Vezi matale, Moș Ioane,
Asta îți spuneam matale.
Ia mai ia vreo trei flăcăi,
C-o ridicați până-n slăvi.
Povestitorul:
Și-uite-așa, Moș Ion Roată
Strigă trei flăcăi îndată:.
Pe Vasile, pe Mihai,
Și flăcăul Niculai.
Și-au pus mână peste mână,
Luat-au piatra din grădină,
Și-au adus-o-n fața lui,
În fața boierului.
Boierul:
– Vezi, dar Moș Ioane, tu?
Unde-i unu... nu-i putere,
La nevoi și la durere...
Unde-s doi, puterea crește
Și dușmanul nu răzbește.
Moș Ion Roată:
– Eu, boiere, m-ai ierta !!
Dar nu pricep pilda ta...
Boierul:
– Ce nu-nțelegi Moș Ioane?
E-o dilema așa mare?
Așa e și cu Unirea
Ce fac două mâini, nu face una.
Moș Ion Roată:
– Boiere, eu spun așa:
Ai dreptate dumneata!
Dar ce-i foarte dureros...
Că tot pe noi, cei de jos
Cade greul, cade munca,
Tu ești numai cu porunca.
Povestitorul:
Și-uite-așa boierul, frate
A rămas cu buzele umflate.
Moș Ion i-a dat de furcă
Și l-apus apoi la muncă.
Mica Unirea-au înfăptuit,
Tărișoarele-au unit,
S-au pus frate lângă frate,
Jucând Hora pe hotare.
Cântec cu dans, toți copiii:
Hai, să dăm mână cu mână,
Cei cu inima română,
Să- nvârtim Hora frăției,
Pe pământul României!
Publicat de:
Pricopi Liliana
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița Balinți, Havârna.