În scenă se află 6 copii: 3 fetițe și 3 băieței. Ei se iau câte doi de mână, se rotesc și cântă cântecul „Mama” pe versurile lui Grigore Vieru, muzica Gheorghe Tudor. Neterminându-se cântecul se aude vocea lui Grigore Vieru (imprimată): „Am avut o copilărie nenorocită și o adolescență la fel de nefericită și una, și alta înfometată de pâine, și de cântec înfometate” Copii se opresc în loc, uimiți, ascultă vocea.
Un copil : Cine ?
Alt copil : Cine se aude ?
Alt copil : Cine ești ?
Alt copil : Care este numele și prenumele tău ?
De după culise se aude o voce :
Vocea : Eu.
Alt copil : Anul de naștere ?
Vocea :
Cel mai tânăr an:
Când se iubeau
Părinții mei.
Alt copil : Originea ?
Vocea :
Ar și semăn
Dealul acel din preajma codrilor.
Știu toate doinele.
Alt copil : Profesiunea ?
Vocea : Ostenesc în ocna cuvintelor.
Alt copil : Părinții ?
Vocea : Am numai mamă.
Alt copil : Numele mamei ?
Vocea : Mama.
Alt copil : Ocupația ei ?
Vocea : Așteaptă.
Alt copil :
Ai fost supus
Judecății vreodată ?
Vocea :
Am stat niște ani închis :
În sine.
Alt copil : Rubedenii peste hotare ai ?
Vocea :
Da. Pe tata. Îngropat
În pământ străin. Anul 1945.
Copii sunt la fel de mirați ca la început ?
Vocea : Dacă nu m-ați recunoscut atunci ascultați alte versuri:
Tu, iarbă, tot ai mamă ?
De ai-de bună samă :
Toți copiii :
Atunci când înverzești,
De ea îți amintești
Vocea :
Vine ploaia peste lunci
Cu picioare-albastre lungi
Toți copii :
Pic-pic-pic, pic-pic-pic,
Grâul crește mare-n spic
Vocea:
Iese tata la balcon
Și mă strigă : „Măi Ion !”
Toți copii :
Cred că am făcut ceva,
De mă strigă el așa …
Dacă nu făceam nimică
Mă striga : „Măi Ionică !”
Un copil : L-am recunoscut !
Alt copil : E Grigore Vieru ! Poetul neamului nostru !
Alt copil : Copilăria lui a fost grea. Rămânea deseori singur acasă. Vorbea cu zarzărul din fața casei, cu greierașii, melcii, ca să nu se teamă.
Alt copil : Iată de unde în poezia lui se simte o mare dragoste pentru natura ce înconjoară.
Alt copil : Încă de la grădiniță îl cunoaștem pe poetul care a scăldat cuvintele cu rouă și ni le-a adus să le sorbim atât de limpezi.
Alt copil: De la grădiniță am făcut cunoștință și cu cartea sa „Albinuța”.
Alt copil : Cu ajutorul poeziilor lui ne-am învățat a număra, a citi, a socoti.
Recital de poezii pentru copii
Un copil :
S-a trezit și rămurica
S-au trezit frunzarele
Printr-o rază păsărica
A vorbit cu soarele.
Alt copil :
Zum - zum - zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor,
Nu mă-ntreabă nici un om
De ce stau la el în pom.
Alt copil :
Peste văi răsare soare,
Câți sori are ziua oare ?!
Peste deal răsare luna,
Câte luni să fie ?
Toți : Una !
Alt copil : Cunoașteți că Grigore Vieru a scris și muzică pentru versurile sale? Sunt sigur că cunoașteți cântecul: (începe să interpreteze cântecul „Fluturașii”).
Ceilalți copii cântă împreună cu el. Imitând fâlfâitul fluturașilor ei pleacă din scenă. Apar prezentatorul și prezentatoarea.
Prezentatorul : Deși Grigore Vieru nu mai este printre noi, flacăra aprinsă de frumusețea versurilor sale va arde mereu în inimile noastre.
Prezentatoarea : Dragostea pentru opera și personalitatea marelui poet al neamului încolțește în picii de la grădinițe, ca apoi să răsară și să crească până la cerul cu stelele ce lucesc ca ochii mamei.
Un copil : (recită un fragment din poezia „Sunt fiul”)
Sunt fiul
lui A FI
și rănitul meu sânge
este granița peste care
nu se trece ușor.
Sunt fiul Voinței
Și duc după mine
Nu prea ușorul „lanț
de creștine nădejdi.”
Iubesc aprins pe mama
Odihnindu-mă în Dumnezeu.
Nici moartea
nu mă poate despărți de voi.
Sunt fiul
lui A FI.
Prezentatorul : În opera lui Grigore Vieru se oglindește dragostea și suferința împletite într-o cunună așezată pe pletele albe ale mamei, pe acoperișul casei părintești, pe culmele pitorești ale Patriei, pe istoria și limba acestui neam.
Prezentatoarea : Pornind din Pererâta Lipcanilor, un sat scăldat de apele Prutului, nu va uita niciodată de casa părintească.
În timp ce copii recită poeziile pe ecran sunt proiectate imagini cu casa părintească a poetului
Un copil : (recită poezia „Satele Moldovei”)
Pe vale, pe creste
Stau satele mele
Aproape de codru
Aproape de stele
Alt copil : (recită poezia „Casa mea”)
Tu mă iartă, o, mă iartă,
Casa mea de humă, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Să-ți trag radio și lumină
Ți-am făgăduit cândva
Și că fi-vom împreună
Pieptul meu cât va sufla.
Dar prin alte case, iată,
Eu lumina o presor,
Alte case mă ascultă
Când vorbesc la difuzor.
Ți-am luat-o și pe mama
Și-ați rămas acuma, ia,
Vai, nici tu în rând cu lumea
Și nici orășancă ea.
Las-ca vin eu cu bătrâna
Și nepotul o să-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ți bezna. „Hau !”
Și vei râde cu băiatul
Ca doi prunci prea mititei
Și vei plânge cu bătrâna
De dor, ca două femei.
Și vei tace lung ca mine
Cu văz tulbur și durut,
Casa văduvă și tristă,
De pe margine de Prut.
Se proiectează pe ecran cântecul „Casa părintească”, în interpretarea lui Mihai Ciobanu. În scenă este macheta unei case bătrânești. O fată îmbrăcată în negru toarce așezată pe un scăunel În timpul recitării „Cămășilor ”mama scoate din cufăr cămăși pe care le spală, le scutură, le întinde de o funie prinsă de casa machete.
Un copil : (recită poezia „Cămășile”)
A fost război.
Ecoul lui
Și-acum mai este viu.
Cămăși mai vechi, mai noi –
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate,
S-a ros de-acum uzorul
Și, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Și nu le-a îmbrăcat demult
Feciorul.
Cămăși mai vechi, mai noi -
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea și gândul.
Și iar luând cămășile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieții horă-n sat,
Și fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Și-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă bunul,
Dacă vine ?
În scenă apar 4 copii. Ei fac o horă, se rotesc veseli și spun versurile:
Un copil :
Mama pâine albă coace,
Noi zburdăm voios
Toți :
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.
Alt copil :
Tata fluiere ne face
Noi cântăm duios
Toți :
Pentru pace, pentru pace
Mulțimim frumos.
Alt copil :
Înfloresc în jur copacii,
Ceru-i luminos
Toți :
Pentru pace, pentru pace
Mulțumim frumos.
Prezentatorul : În poeziile lui Grigore Vieru e reflectat motivul păcii, el vine din neagra amintire a războiului în care l-a pierdut pe tata.
Prezentatoarea : Iar Mama în creația lui Grigore Vieru este un geniu, este simbolul tuturor începuturilor. Grigore Vieru a scris poate cele mai frumoase poezii despre mamă.
Mama din scenă se așează pe un scăunel și adoarme.
Un copil : (recită un fragment din „Cântec de leagăn pentru mama” apropiindu-se încet de fata - mamă din scenă)
Dormi - adormi, măicuță dragă,
Dorm nepoții tăi de fragă,
Dorm și blidele spălate,
Dorm și rufele curate.
Alt copil : (Iese în scenă dând din deget și adresându-se parcă unui greieraș ce ar țârâi undeva)
Cânt-un greier din aripă
„Greieraș, nu țârâi,
Mama s-a culcat pe-o clipă
Și o poți trezi, cri-cri ”.
Alt copil : (recită poezia „Făptura mamei”)
Ușoară, maică, ușoară
C-ai putea să mergi călcând
Pe semințele ce zboară
Între ceruri și pământ.
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuși ești
Steaua știe cum te cheamă,
Steaua știe ce gândești.
Un copil mai mare și 4 mai mici îmbrăcați în costume de puișori. Ei vor dramatiza poezia „Cântec pentru copii”
Un copil :
- Pui golași, cum stați în cuiburi
Fără plăpumioare ?
Puișorii :
Ne-nvelim cu ale mamei
Calde aripioare.
Un copil :
- Dar când mama nu-i acasă,
Când ploița cerne ?
Puișorii :
- Ne-nvelim atunci cu frunza
Ramurii materne.
Un copil :
- Dacă n-o să vină mama
Și-o să cadă frunza ?
Puișorii :
- Cum nu o să vie mama,
Cum să cadă frunza ? !
Puișorii pleacă căutând și strigând : mama, mama,mama!!!
Primul copil : Pruncii îl zuruie
Al II-lea copil : Bătrânii îl visează.
Al III-lea copil : Bolnavii îl șoptesc.
Al IV-lea copil : Munții îl gândesc.
Primul copil : Fricoșii îl strigă
Al II-lea copil : Orfanii îl lacrimă
Al III-lea copil : Răniții îl cheamă.
Al IV-lea copil : Iar ceilalți îl uită.
Toți : O,Mamă ! O, Mamă!
Cântecul : „Mie dor de tine, mamă” ,muzică Iurie Sadovnic
Prezentatorul : Limba unui popor este istoria lui. Avem un grai cu ochi umezi de dor și istorie.
Prezentatoarea : Poezia lui Grigore Vieru a făcut mai mult pentru unitatea națională a tuturor românilor decât toți politicienii și decât toate armatele la un loc.
Pe ecran sunt proiectate imagini cu locurile pitorești din Republica Moldova
Un copil :
Sunt multe țări pe lume
Ce-ncântă și te-atrag,
Dar plaiul meu anume
Îmi este cel mai drag
Dragule, meleagului
Duiosul nostru cânt
Smolitule, truditule,
Frumosul meu pământ.
Alt copil : (Recită poezia „Țărișoara mea”)
Am o casă printre ramuri
Am un sat întreg de neamuri
Am un codru, o câmpie,
Am un grai ce-mi place mie,
Am un plai ca din poveste,
Altul mai frumos nu este,
El mi-i drag până la stele,
Și pân-dincolo de ele !
Pe ecran e proiectat filmul în care însuși Grigore Vieru recită poezia „Scrisoare din Basarabia”.
Un copil :
În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
Cântecul : „Limba română”, muzica Ion Teodorovici
Un copil : (recită un fragment din poezia „Testament” )
Dragi feciori, pe-acest pământ,
Nici eu veșnic nu mai sânt,
Nu sânt veșnic, voi pleca,
Unde voi mă veți uita,
Și de unde nimenea
Nu s-a mai întors cândva.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce împăcat.
M-au pândit jivinele,
M-a iubit și binele.
Eu mă duc, copii cuminți,
N-am averi să le-mpărțiți.
Va las numai visul meu
Care a trudit din greu.
V-am crescut, v-am ridicat,
Mă pot duce,
Mă pot duce împăcat.
Între voi, pe-a vieții scări,
Sa nu fie supărări,
Că zilele pe pământ
Așa de puține sunt.
Prezentatorul :
Pe tine moarte nu te mai salut.
M-aștepți în drum vicleana ca o stană,
Prezentatoarea :
Dar ai să-ți iei din mine ce e lut,
Iar ce e foc, iți va scăpa din mână.
Prezentatorul : Și așa a și fost. Trupul marelui poet al neamului s-a dat morții, iar sufletul său, prin tot ceea ce a lăsat posterității s-a dat veșniciei, veghind asupra neamului său, pe care l-a iubit din Grădina Tatălui Ceresc.
Prezentatoarea : Iartă-ne, Grigore Vieru, pentru toată suferința pe care a trebuit să o înduri. Și odihnește-te în pace.!
Vocea din culise va recita poezia „Legământ”, Pe ecran este proiectată imaginea poetului.
Știu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărții Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu închideți cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsați așa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reușit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânșii
Al străvechii slove bucium,
Așezați-mi-o ca perna
Cu toți codrii ei în zbucium.
Publicat de:
Frunză Tatiana
Profesor la Liceul Teoretic de Arte „Elena Alistar”, Chișinău, Rep. Moldova.