Personajul Zâna Toamnă poartă o rochie lungă, maronie, pe care sunt aplicate frunze galbene, portocalii, maro; pe cap are o coroniță din frunze, iar în mână duce un coș cu legume, fructe, flori de toamnă.
Zâna Toamnă: - Bine v-am găsit, dragii mei! Ce dor mi-a fost de voi! Mă recunoașteți? Nu? (Se adresează câte unui spectator): Tu mă cunoști? Dar tu? Nici tu? Nici voi? Sunt eu, Zâna Toamna, cea de-a treia fiică a Bătrânului An!
Auriu eu am veșmântul,
Mă cunoaște tot Pământul,
Că eu strâng roadele sale
Și umplu multe hambare!
Cunosc multe gospodine,
Care mă-ndrăgesc pe mine!
Însă și eu le iubesc
Și-n cămări le dăruiesc:
(cântă):
„Ceapă, roșii și ardei,
Vinete și dovlecei,
Mere, pere și cu prune,
Gutui, struguri și alune.”
Și-apoi știți voi, dragi copii,
Bucuriile din vii!
Carele sunt grele, pline,
Toate astea-s de la mine!
Chiar și harnica furnică,
Deși este foarte mică,
Toată ziua strânge, cară
Boabe multe în cămară.
Iarna când s-o instala,
La căldură ea va sta!
Zile grele de-o să vină,
Ea are cămara plină!
(Mirată, privește într-o parte):
- Vai, cine se aude, oare,
Chiar aici, lângă cărare?
(Se apleacă, uitându-se cu atenție):
- O, este-un cântăreț în frac!
(Șoptește într-o parte):
- O surpriză am să-i fac!
(Ia de jos greierașul imaginar, îl ridică la înălțimea feței și vorbește prietenos cu el):
-Dragul meu greieraș, tu mereu te-ai temut de venirea mea, dar, iată, eu, astăzi, vreau să-ți arăt că nu sunt așa cum ai auzit tu despre mine! Nu sunt nici rea, nici rece, nici lungă, nici urâtă! Uită-te la mine! Sunt eu urâtă?
(întreabă spectatorii):
Voi ce ziceți! Sunt eu urâtă? Păi, vezi? Și, mai ales, nu sunt zgârcită! Am de toate, de toate și-ți voi da și ție: (cântă): „Ceapă ....”
Așa că, du repede darurile mele în căsuță ta de humă, umple borcanele, dulapurile, ca la iarnă să nu mai ceri de la furnicuță (cântă): „Ceapă .....”
Ei, dar soarele coboară,
În curând se face seară
Și un șir de licurici,
Toți cu felinare mici,
Pe drumul cu frunze pavat,
Mă așteaptă la palat,
Să le vin în ajutor
Și să le ofer și lor (cântă): „Ceapă ....”
Acum plec, vă las cu bine,
Să vă amintiți toți de mine,
Că sunt Toamna cea bogată,
Cu de toate încărcată
Și ,din recolta mea cea nouă,
Iată, vă ofer și vouă: (cântă): „Ceapă ....” (scoate din coș câte o legumă, o floare, un fruct și, cântând, le dăruiește spectatorilor. În felul acesta părăsește scena).
Publicat de:
Soporan Camelia
Profesor înv. primar, la Liceul Teoretic „Grigore Moisil”, Timișoara.