Chiulangiii

Scena are loc în curtea Liceului de Etică din orasul B., în prima săptămână de școală a anului 20XX, sub cel mai impunător stejar al curții. Un grup de patru elevi din clasa a VIII-a, stau și vorbesc ca și cum ar complota ceva. Ei sunt: Cristian P., alias Chris, un băiat de bani gata, fiu de avocat, îmbrăcat cu o pereche de blugi, un tricou larg, șifonat, cu un schelet inscripționat pe el și o bască trasă pe ochi, Emma S.T., sau Emm, cum îi place să i se spună, care poartă o fustă în carouri, foarte scurtă, o pereche de pantofi ale căror tocuri ar putea fi considerate chiar letale, un tricou ce nu îi acoperă mijlocul, iar pe față se văd urmele accentuate ale rujului roșu pe care îl poartă de obicei. Lângă Emm, stă întinsă pe iarbă colega ei de bancă Teodora H., fată simplă, de familie cu venituri modeste, dar cu dorințe de înstărire prin orice mijloace. Cel de-al patrulea elev este Andrei V.W., sau mai bine zis Tataee, căci el este un mega fan B.U.G. Mafia, un băiat care ar prefera să fie oriunde, numai la școală nu. E un grup foarte colorat acesta, dar ceea ce îi leagă pe cei patru este tocmai dorința lor arzătoare de a lipsi de la școală cât de mult se poate. În acest moment ei poartă o discuție tocmai despre acest subiect odios: ȘCOALA!

Tataee (mestecând o gumă, plescăind zgomotos a plictiseală): Ce plictiseală, frate, la ora de chimie!... Mai aveam puțin și îmi făceam hara-kiri.

Chris (râzând cu gura până la urechi): Ce looser ești, măi! Te-am chemat cu mine în ultima bancă. Am tras un pui de somn….. sweet mama!!! Ce să fac dacă ai vrut să stai în față ca tocilaru’!?

Tataee (ofticat): Ce, bro!? Crezi că mi-ar fi stricat și mie un somnic de frumusețe? Ce să fac? Semestrul trecut m-a pișcat alchimista! Acum am vrut să mă vadă la ora ei, de asta am stat în prima bancă. Și așa mi-au făcut ai mei capul pătrat cu morala!

Emm: Auzi, fată, ce naivi sunteți!!! Ha!ha!ha! Păi voi așa credeți că treceți la chimie?... Nu, frate! De ce nu mergeți și voi acasă ca mine și, plângând de să vă sară cămașa de pe voi, îi spuneți lui papi că aia de chimie se uită tot timpul urât la voi și de câte ori ridicați mâna nu vă bagă în seamă și oricât învățați nu vă dă note pe merit. Că vă dis-cri-mi-nea-ză!!! Iar apoi un singur telefon la dirigintă rezolvă problema.

Theo (pentru sine): Da, dacă are Papi bani.

Emm: Oricum… ce oră avem după pauza asta?

Theo: Matematică!!! Bleaaaaaaaac!!! Mai bine merg și sap șanțuri sau mai bine tai frunze la câini, decât să stau la mate! Oricum nu înțeleg nimic! La ce o să îmi folosească să știu despre tangentă, cotangentă, sinus, cosinus… Parcă dacă mergi la un interviu te întreabă cât e sinus din 100.

Emm (oripilată): Doar nu te gândești să mergi la interviu pentru un job?! O.M.G, fată, ce noroc am cu papiiii! Eu voi fi patroană de cum îmi iau BAC-ul … Auzi, fată, da’ câinii mănâncă frunze?

Theo (ironic, zâmbind către băieți): Dacă e câinele vegetarian…. mănâncă și frunze.

Emm (lovindu-se ușor peste cap): Cool, fată, am uitat că e la modă să fii veggy!!! (cu entuziasm): Am o idee! Ce ar fi să mergem la un shopping?

Theo: Acum?

Emm: Daaaaaaaaaa! Că oricum, după mate nu mai avem decât patru ore! E vineri, dragă! Zi scurtă!

Theo: Ok! Dar eu nu mai am bani, că ai mei mi-au luat alocația, știi tu… pentru doiul ăla de la română. Că și aia, cică nu mă exprim coherent în limba română! Da’ nu română vorbesc de când m-am născut?

Emm: Bine, fată, am eu cardul PLATINIUM al lui papi! NO LIMIT!!! (râde zgomotos) Băieți, voi ce faceți? Veniți cu noi sau vă faceți și la mate somnul de frumusețe???? Vă dau o cremă de noapte???? (fetele râd ironic)

Chris: I’m in!!!! Cum să pierd ocazia să mă plimb cu voi!!?? Decât să îl văd pe profu de mate, cu același costum pe el, cu cămașa aia albastră ca cerneala de pe vremuri și cu cravata aia galbenă, că îmi zgârie retina combinația lui!!! (râd toți)

Tataee: Măi, eu ce să spun? Mie mi-e cam lene să mă mișc de aici, dar drumul până în clasă mi se pare way too long, așa că mai bine vin cu voi.

Emm: Hai să mergem până nu ne vede ceva profă!

Cei patru elevi, sau mai bine zis parteneri de chiulit, căci elevi nu prea sunt, se ridică alene și, în timp ce clopoțelul sună, anunțând sfârșitul pauzei, ei se îndreaptă spre alte orizonturi de cunoaștere, alte domenii de explorat, probabil mult mai atractive decât școala.(…)

Au trecut șase săptămâni și este sfârșitul orelor, iar cele patru personaje ale noastre tocmai se pregătesc să intre în cabinetul dirigintei lor, așa cum li s-a ordonat. Ajunși în fața ușii, se opresc, încercând să găsească o portiță de scăpare:

Chris (entuziasmat): O.M.G!!! Știu ce să facem să scăpăm cu basmaua curată.

Toti ceilalți: Ce???

Chris (cu un zâmbet triumfător): Băi loazelor, numai mie îmi umblă mintea! Fiți atenți: mergem, ascultăm primele 5 minute, negăm orice se spune, iar apoi, dintr-o dată una dintre fete se preface că îi este rău și, din cauza acuzațiilor false care ni se aduc, leșină. (râd toți) Bineînțeles că toată lumea se va panica, atenția va trece de la apsențele noastre la leșin, iar noi suntem FREEEEE!!!

Toți ceilalți (în cor, șoptit): Bună idee! Așa facem!

Emm: Leșin eu, că sunt mai sensibilă, mai simțitoare!

Încurajați de această idee genială, se apropie de ușa cabinetului dirigintei și Tataee bate. De dincolo de ușă se aude un „Daa, intră!”, iar cei patru intră în sală. În interiorul cabinetului se află diriginta, o doamnă de vârsta a doua, îmbrăcată simplu, tatăl lui Emm, îmbrăcat la costum, cu o pereche de ochelari de soare, pe care nu i-a dat jos nici măcar în sală, mama lui Theo, doamna H., o femeie modestă, cu părul prins într-o coadă la spate, cu o geantă mare în mână, probabil venise de la muncă, iar a treia persoană este mama lui Chris, doamna P., foarte dichisită, machiată, cu o țigară în gură și o pălărie mare pe cap. Cei patru elevi dau cu ochii de părinții din încăpere și rămân blocați.

Diriginta (cu o voce blajină): Curaj, poftiți, intrați și luați loc! Bună ziua, dragii mei copii! După cum vedeți, v-am chemat aici, atât pe voi, cât și pe părinții voștri, pentru a rezolva o problemă pe care voi o aveți, și anume: multitudinea de absențe deja acumulate. Așadar, stimați părinți, am să vă prezint situația fiecărui elev în parte. Începem cu Cristian, care a acumulat în primele 6 săptămâni de școală, 38 de absențe, dintre care numai 17 sunt la limba engleză.

Dna. P. (uimită ușor, dar cu o voce calmă, aproape lăudâdu-și fiul): Vai, drăguțul lui mami, așa de harnic ai fost? Păi, de fiecare dată când te sunam, spuneai că ești la școală. Unde ți-a fost școala? Ia zi-i la mami!

Chris (bâlbâindu-se ușor): Mami, păi tu știi că mă doare capul foarte tare și mi-i rău când cineva strigă la mine și știi că eu mă gândesc mult înainte să spun ceva, că așa m-ați învățat voi, să gândesc de 20 de ori și să zic o dată. Și de asta profesoara de engleză tot se enervează și strigă la mine. Și apoi mi-i rău! (suspină ușor) Și de asta am mai lipsit uneori de la engleză, că mi se făcea rău numai când mă gândeam la profesoară.

Dna. P. (trăgându-l spre ea și mângâindu-l): Vai, puiucul mamii, dar de ce nu ne-ai spus? Că ceream să fie schimbată profesoara de engleză. Auzi tu, să strige ea la puiul meu! Stai să audă tatăl tău că… (este întreruptă de dirigintă)

Diriginta : Doamna P., îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar profesoara de engleză e un cadru didactic cu multă experiență care nu și-ar permite să ridice vocea la un elev.

Dna P. (ridicând tonul): Pe mine nu mă interesează cum e! Dacă puiul meu zice că strigă la el, așa e! Am să merg la direcțiune să cer să fie schimbată! (își pupă fiul pe obraz). Dar, puiul lui mami, de acum să nu mai chiulești. Promiți?

Chris (lingușitor): Promit, mami!

Dna P. (ibzucnind): Na, că am rezolvat! A promis!

Diriginta nu mai are ce zice și se întoarce spre mama lui Theo.

Diriginta: Stimată doamnă H., poate puteți dumneavoastră afla ce motive a avut Theodora să lipsească, ea având 25 de absențe, la diferite materii.

Theo (cu o voce tremurândă): Mami, îmi pare rău!

Dna H. (roșie de nervi): Păi bine, măi Theodora?! Pentru ce muncesc eu toată ziua? Să te trimit pe tine la școală, să înveți, să ajungi cineva, să nu trebuiască să muncești ca mine de dimineața până seara pentru 2 lei. (Theo stă mereu cu capul aplecat, nu spune nimic.) Ei, lasă, că am eu ac de cojocul tău! (către dirigintă) Doamna dirigintă, îmi permiteți să vă sun în fiecare vineri la ora 2 să îmi spuneți tot ce a făcut Theodora la școală?

Diriginta: Da, cu plăcere chiar!

Dna. H. (către Theo): Ei lasă, că rezolvăm noi plimbările din timpul orelor! Nu mai primești un leu timp de o lună și ia înmânează-mi telefonul mobil, iar tastatura de la calculator va fi închisă în dulapul meu! Mai vedem noi apoi dacă îți mai arde de plimbare! Acum, eu trebuie să plec, doamna dirigintă!

Diriginta (încântată): Desigur! Mă bucur că ați venit și sper ca aceasta să fie o învățătură de minte pentru Theodora. La revedere!

Dna H.: La revedere! Ținem legătura în fiecare vineri! (iese trăgând-o pe Theo după ea și tot bombănind)

Diriginta (întorcându-se către cei trei rămași în sală): Domnule S.T., cu dumneavoastră doresc să discut mai multe lucruri. Pe lângă faptul că fiica dumneavoastră are cele mai multe absențe, 41, profesorii se plâng că ea nu scrie la ore, mestecă gumă tot timpul și vorbește neîntrebată.

Emm (înțepată): Păi da, doamna dirigintă, că dacă nu mă întreabă profii, atunci eu tot îmi spun părerea, fie că mă ascultă sau nu.

Dl. S.T.(către Emm): Pumpkin, dar de ce ai cele mai multe absențe? Și tu tot prin baruri umbli? Dacă e așa, de ce nu mi-ai spus?

Emm: Păi, daddy, știi că eu am nevoie de o oră să mă hotărăsc dimineața cu ce să mă îmbrac, apoi să mă aranjez, că doar nu o sa vin ca toate celelalte! Eu sunt o S.T!!! Și așa nu ajung niciodată la prima oră. Iar la ultima nu pot sta, că știi prea bine că de la 1 la 2 am ora de yoga. Și apoi, ai zis că eu oricum voi fi patroană, că îmi deschizi un salon de înfrumusețare, la ce să îmi trebuiască matematica, chimia, fizica, engleza, literatura??? Nu o să aranjez părul în funcție de legea lui Neistein!

Dl. S.T. (calm): Mda, păi dacă tu ai vise așa de mari, cine sunt eu să te opresc? Dar apropo, când chiuleai, luai și cardul meu platinium?

Emm (înroșindu-se, înghițind în sec, bâlbâindu-se): Nu, daddy!!!! Niciodată!

Dl. S.T.: Dă-mi-l chiar acum! Ai golit jumătate de cont! Bănuiesc că Mall-ul e locul unde îți faci tu veacul, în loc să fii la școală! Ia să te văd cum mai chiulești la Mall, fără bani! (Emm scoate cardul, tatăl îl ia). Asta să îți fie învățătură de minte, că ori înveți și îți dau tot ce vrei, ori mergi la Mall și îți cauți de pe acum un loc de muncă!

Emm (începe să plângă și să urle, bătând cu picioarele în pământ): Nu-i corect! Îmi vreau baniiiiii!!! Nu vreau să învăț! E plictisitor!!!

Dl. S.T. (luând-o de braț și îndreptându-se spre ușă): Îi vei avea, când îți vei îndrepta situația școlară! Până atunci, ești lefteră! La revedere, doamna dirigintă!

Diriginta: La revedere! (respiră ușurată, când îl vede pe Tataee, care a rămas în încăpere) Cu tine ce-i? Unde sunt ai tăi? De ce nu au venit?

Tataee (foarte relaxat, văzând că ai lui nu sunt): Păi, doamna dirigintă, ai mei sunt foarte ocupați și nu pot veni pentru fleacuri din astea. Oricum, nu vă faceți griji că le-am spus eu despre ce este vorba.

Diriginta (enervată): Poftim? Fleacuri? Ei bine, vor vedea ei ce fac aceste fleacuri când vor afla la sfârșit de semestru că odrasla lor e corigentă! Poți pleca!

Tataee (fericit): La revedere, doamna dirigintă! (pentru sine) Am scăpat și de data asta! YES!!! (iese din scenă).