Pădurea fermecată

Decor: Pădure - Copaci confecționați din materiale reciclabile, alei, tufișuri.

Personaje: Lizuca, Patrocle, Rica Baterica, Petunel, Deseuț, Pungulița, Beculeț, Hârtie -Împărat, bunica, bunicul.

Autor sau voce înregistrată: Lizuca are 6 ani și este o fetiță orfană pentru că mama ei a murit. Tatăl ei s-a recăsătorit. Mama vitregă nu o iubește pe Lizuca și se se poartă urât cu ea, motiv pentru care fetița împreună cu cățelul ei, Patrocle se hotărăște să plece la bunici. În drum spre bunici trebuie să treacă printr-o pădure.

Lizuca și Patrocle la marginea pădurii:

Lizuca:
Dragul meu cățel, Patrocle
Spre bunici noi ne-ndreptăm
Prin pădurea fermecată
Trebuie să o luăm.

Patrocle:
Nu-ți fie teamă, Lizuca!
Eu, te voi apăra.
Și de, vreo vrăjitoare rea
Pe tine să te ia ar vrea
Eu, Patrocle uite așa (mâââââr!)
De mâini o voi mușca.

Lizuca:
Dragul meu iubit cățel, hai să mergem cătinel!
Că acuș s-o însera.
În dumbravă noaptea vine repejor.

Merg pe o cărare și Lizuca se aude strigată pe nume: Lizucaaaa, Lizucaaa! Fetița se oprește.

Lizuca:
Patrocle, ai auzit?
Pe nume am fost strigată
Cine oare mă cunoaște din pădurea fermecată?

Apare un copil costumat într-o baterie.

Baterica:
Eu sunt,Rica Baterica
Nu te speria, Lizuca!
Am fost aici aruncată
După ce-am fost consumată.
Când n-am mai fost de folos
M-au lăsat aici pe jos. (plânge)

Lizuca:
Dragă Rica Baterica
Eu merg la bunica.
De vrei să mă însoțești, te poftesc cu bucurie.

Pornesc mai departe la drum și se aud niște plânsete și vaiete.

Patrocle:
Cine să plângă oare?

Lizuca:
Cine supărare are?

Baterica:
Cine strigă-n gura mare?

Apare un copil costumat într-un pet. Se ține cu mâinile de șale.

Petunel:
Ajutor, frații mei Oi! Oi! Oi!
Scoateți-mă din noroi,
Ce durere m-a luat
De când am fost aruncat!

Baterica:
Ce-ai pățit măi, frățioare?

Petunel:
Păi, mă cheamă Petunel
Și odată ca niciodată
Am fost o sticlă frumoasăăă
Plină c- o băutură aleasă.
Era nectar dulce de mere
Pe care toată lumea-l cere.
Când sucul s-a terminat
Am fost aici abandonat.
Mă luați cu voi să nu mai zac în noroi?

Lizuca:
Noi mergem la bunici.
Hai și tu cu noi aici!

Cântă cu toți un cântecel „În pădure pe cărare”. Deodată se aude:

Stați așa nu vă mișcați! (Le apare în față un copil costumat ca un sac de gunoi plin cu deșeuri.)

Toți întreabă: Cine ești?

Deșeut :
Ha, Ha, Ha, Păi nu vedeți?
Sunt un sac cam nătăfleț
Cu gunoi eu sunt umplut
Și mă cheamă Deșeut.

Lizuca:
Dragă Deșeut cum ai ajuns în pădurea fermecată?

Deșeut:
Dintr-o mașină am fost aruncat
Pe crengile unui copac am aterizat.
Stau nebăgat de nimeni în seamă
Și de animalele de pradă mi-e teamă.

Petunel:
Hai cu noi la bunicii Lizucăi!

Deșeut:
Mă luați ?

Toți în cor: Desigur!!

Și la drum o pornesc iar, când o lumină sclipește într-un tufiș.

Deșeut:
Ce să fie? Ce să Fie?

Baterica:
O lumină argintie!

Lizuca:
Cine ești? Nu-ți fie teamă!

Apare un copil costumat într-o pungă de plastic.

Pungulița:
Foșnesc, luminez și iar foșnesc, (face mișcări prin care imită foșnirea)
De multe zile mă căznesc
Să plec din pădurea fermecată
Acasă la a mea surată.
Sunt o pungă furioasă
C-am fost iute aruncată
De către un om rău
Fără să îi pese, zău!

Lizuca:
Hai și tu cu noi atunci la înțelepții mei bunici.

Punga furioasă:
Mă luați, vai mulțumesc, promit n-am să mai foșnesc!
Pungulița mă numesc. (face o plecăciune)

Dintr-un tufiș le sare în cale Beculeț. (Toți îl privesc mirat.)

Helou, heloo, frații mei!
Iată-mă! Sunt un beculeț drăguț
Deși un pic cam cheliuț.
Și stăteam și mă gândeam:
Ce bine eram, când în casele oamenilor luminam…
Vai mie, vai mie, iuhuhui!
Sunt acum al nimănui.

Toți: Vino cu noi!

Și la drum iar o pornesc când acesta le este blocat de un morman de hârtii.

Petunel:
Iată, drumul e blocat
De Hârtie-Împărat!

Hârtie- Împărat:
Unde mergeți, dragii mei?

Baterica:
La ai Lizucăi bunici
Nu-i departe de aici!
Nu ne sta în drum acum.

Hârtie - Împărat:
Vreau și eu cu voi să vin
De când stau și tot suspin
Că-ntr-o zi voi fi salvat
Și-apoi reutilizat.
Vreau să fiu din nou copac
În pădurea fermecată
Să salvez planeta toată.

Lizuca:
Să mergem la bunicuți! (cântă Aho, aho / La drum noi am pornit / Cu pas voios, cu fruntea sus, aho, aho!

Patrocle (le face semn și îi oprește):
Stați, o lumină am zărit,
E casa bunicilor, am sosiiiiit!

Bunicii le ies în întâmpinare.

Lizuca îi îmbrățișează:
Dragi bunici, nespus mă bucur că sunteți sănătoși și cu bine am sosit.
Drumul a fost greu și am obosit.
Iată am adus cu mine mai mulți prieteni care au nevoie de voi.

Bunica și bunicul îi privesc cu drag și îi poftesc în căsuță.

Bunica:
Dragii mei, voi puteți salva planeta
Aveți cu voi aici rețeta: Nu aruncați, ci reciclați și colectați, reutilizați!
Nu renunțați!

Bunicul:
Să spuneți stop aruncării deșeurilor. Pământul e deja bolnav.
Mesajul vostru trebuie să fie: Salvați Planeta noastră vie!
Și deși sunteți mici,voi puteți să ajutați.
Nu poluați apă, aer și în sol!
Planeta albastră e casa noastră.

Toți în cor: Salvați Planeta! Nu aruncați, ci reciclați!

 

Adaptare după Dumbrava minunată de M. Sadoveanu.