Principesa de Wied, tatăl său Herman, prinț de Wied (29 decembrie 1843 - 18 februarie 1916) s-a născut în micul principat german de Wied la 29 decembrie 1843, în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Renania-Palatinat) pe Rin. Elisabeth Pauline Ottillie Luise de Wied a venit în România în 1869, pentru a se căsători cu Prințul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen și a rămas aici până la sfârșitul său din 1916.
Se spune că vasta ei cultură și aerul intelectual ar fi ținut pretendenții la distanță și așa ar fi ajuns fără soț, la vârsta de 26 de ani. Întâlnirea cu Carol I n-a fost dragoste la prima vedere. I-au unit aceleași principii și Elisabeta a fost atrasă de misiunea cu care Carol urca pe tronul României.
Vacanțele de vară și le petrecea la Constanța, unde chiar în port regele Carol I construise un pavilion special. De câte ori regina auzea un vapor părăsind rada portului, agita o batistă de mătase albă în direcția lui și îi recita prin portavoce un poem. După moartea reginei sindicatele navigatorilor au decis să-i ridice în fața Cazinoului din Mamaia o statuie în mărime naturală, orientată cu fața spre mare. Statuia de bronz se găsește azi într-un subsol al Muzeului de Istorie din Constanța și așteaptă să fie repusă la locul ei. Statuia a fost din nou pusa pe soclu în anul 2013, pe faleza Cazino - Bulevardul Elisabeta, odată cu refacerea zonei vechi peninsulare și a falezei.
Pseudonimul literar al reginei Elisabeta I a României era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii”.
Regina Carmen Sylva și-a devotat întreaga viață desăvârșirii spirituale și carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă și perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză și română. Cunoștea la perfecție limba latină și limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărți cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, și a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite (1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relația cu Veronica Micle. Titu Maiorescu era căsătorit cu Klara Kremnitz, dar după moartea prematură a acesteia, în urma unui cancer la sân își notează în Jurnal interesul său pentru Mite. Prin intermediul lui Mite Kremnitz, Carmen Sylva l-a cunoscut pe Mihai Eminescu.
Relațiile dintre Mihai Eminescu și regele Carol I erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege, formula oarecum ireverențioasă: „Carol îngăduitorul” într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul.
Regina s-a înconjurat cu artiști în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu și poetul Vasile Alecsandri
A fost supranumită regina scriitoare: a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reședința ei preferată era Castelul Peleș, unde își ținea și biblioteca. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele mai sărace familii domnitoare din Europa, în clipa în care Principele de Hohenzollern a acceptat tronul țării, printr-o serie de reclame tipărite în marile ziare europene de tip „testimonial” pentru mai mulți producători mari de mașini de scris.
Talentul său lingvistic desăvârșit a ajutat-o să publice diverse opere în limbile franceză, germană și engleză făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenția lui Pierre Loti și Mark Twain, care era de părere că prințesa și poeta germană era încântătoare și adorabilă.
În timpul războiului din 1877, regina Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. În anul 1909 Regina Elisabeta a înființat „Azilul orbilor Regina Elisabeta”, la București, care funcționează și astăzi. Regele Carol a sprijinit acțiunea umanitară a Reginei, adresându-i lui Ion I.C. Brătianu, Președinte al Consiliului de miniștri, pe 26 noiembrie 1909, o scrisoare prin care dorea ca statul să se implice în activitățile acestui așezământ, regele „punând la dispoziție suma de 500.000 lei pentru achitarea datoriilor și terminarea clădirilor trebuincioase”. Și Regina a adresat lui Ion I.C. Brătianu pe 25 noiembrie 1909 o scrisoare în care scria: „în via dorință de a veni în ajutorul orbilor, am luat acum câțiva ani inițiativa de a înființa un azil menit a le da adăpost statornic deprinzându-i în același timp la o muncă folositoare.(...) Sunt încredințată că acest așezământ va răspunde și în viitor menirei sale umanitare și că dea pururea infirmii se vor bucura într-însul de o adevărată alinare”.
S-a implicat energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri și în gestionarea actelor caritabile. În absența unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat starea familiilor nevoiașe.
Despre regina României citim: „Carmen Sylva, Regina României, este tot timpul interesantă, chiar și dacă vorbim despre lucruri mici. Ea a primit zilele trecute o scrisoare de la un producător bucureștean de țigări, în care acesta o anunța că și-a denumit cele mai bune țigări „Carmen Sylva” și că a umplut o cutie pe care să o expună la expoziția industrială care are loc acum la București. A doua zi, Regina a mers la expoziție și a dorit să vadă țigările. Omul, care o aștepta, i le-a arătat. Regina l-a rugat atunci pe acesta să fumeze o țigară, ca ea să-i poată simți aroma. Și, la rugămintea domnului, Regina și-a umplut poșeta cu țigările „Carmen Sylva”. „I le voi duce Regelui”, a spus ea doamnei de onoare. „Îl vor liniști câtă vreme îi voi citi poeziile mele”.
Confirmarea faptului că regina României într-adevăr fuma o găsim în lucrarea The Social History of Smoking, publicată în 2006, care tratează chestiunea apariției și răspândirii fumatului în Anglia. Femeile britanice ar fi început să fumeze cam pe la 1860, iar curajoasele și-au atras suficiente „apelative”, niciunul dintre ele flatant. Reginei Victoria nu îi plăcea acest obicei și interzisese să se fumeze în jurul ei, „dar multe doamne din familii regale ale Europei, contemporane cu Regina Victoria și cu fiul ei, aveau reputația de a fi fumătoare. Printre ele, poate fi numită Carmen Sylva, poetesa Regină a României”.
Poporul a supranumit-o „mama râniților”. A rămas în conștiința românilor drept prima regină care a făcut din costumul popular românesc haina de gală a curții regale și prima regină scriitoare.
După ce regele Carol a murit în 1914, Carmen Sylva a rămas singură. Avea o groaznică impresie de părăsire: fără bărbat, fără copii, fără preoții legii ei, departe de rudele, de țara ei”, scrie I.G. Duca în „Amintiri politice”. Se spune că Elisabeta și-a dorit să moară cât mai repede pentru a ajunge alături de Carol, în cripta de la Curtea de Argeș. Regina obișnuia să-și petreacă iernile în apartamentele înghețate și așa ar fi ajuns să se îmbolnăvească de o gripă. „Cu vreo două săptămâni înainte de-a muri am fost în audiență la dânsa. M-a izbit insistența cu care mi-a vorbit de moarte, de fericirea cu care așteaptă trecerea ei în lumea cea de veci, iar când, în ajunul morții, doctorii se căzneau să o smulgă din ghearele ei, ea spunea necontenit: De ce nu mă lăsați să mor, nu vedeți că pe lumea acesta nu mai am nici loc, nici rost? mai notează I. Ghe. Duca.
A fost înmormântată la Curtea de Argeș, alături de soțul ei, regele Carol. Între mormintele celor doi au fost depuse osemintele prințesei Maria, copilul pierdut de Elisabeta.
Bibliografie:
Bengescu, George; Carmen Sylva. Viața Reginei Elisabeta; Editura Porțile Orientului, Iași, 1995;
Bengescu, George; Carmen Sylva. Viața ilustrată a Reginei Elisabeta. Poveștile Peleșului. Poezii; Editura Porțile Orientului, Iași, f.a.;
Badea-Păun, Gabriel; Carmen Sylva, uimitoarea regină Elisabeta a României (1843-1916); Editura Humanitas, București, 2003;
Zimmermann, Silvia Irina; Regina poetă Carmen Sylva; Editura All, București, 2013;
Zimmermann, Silvia Irina; Regele Carol I în opera Reginei Elisabeta; Editura Curtea Veche Publishing, București, 2014.
Publicat de:
Ghencea Elena
Profesor la Școala Gimnazială Nr.1, Ciocârlia.