Pe locul unde este astăzi este orașul Alba Iulia a fost orașul cetate dacic numit Tharmis (Apoulon), care a fost capitala a dacilor apuli, devenind în perioada romană cel mai mare oraș din Dacia, cucerit de romani (Imperiul Roman) în secolul II, care au ridicat aici castrul roman Apulum.
Apulum a fost cel mai bogat oraș din Dacia romană. La jumătatea secolului al III-lea a primit și epitetul „Chrysopolis”, adică Orașul de aur. Pe aici se scurgeau spre Roma cele mai importante bogății ale Daciei romane. Aceste bogății erau produsul unei vieții economice foarte dezvoltate. Aici funcționau ateliere pentru prelucrarea aurului extras din munții Apuseni, ateliere pentru prelucrarea bronzului, ateliere de olărit, pentru fabricarea de geamuri sau chiar sticlă, pietrării (în care se prelucra gresia calcaroasă din cariera de la Ighiu), ateliere de cărămizi, țigle, tuburi pentru apeducte. Apulum a fost singurul oraș din Dacia romană ridicat la rang de colonie, „Colonia Aurelia Apulensis”. Pe teritoriul actualului cartier Partoș a existat pe râul Mureș un important port comercial, pe ruta Mureș, Tisa și Dunăre se transporta în Imperiu Roman bogățiile Daciei: aur, sare, lemn și multe alte mărfuri.
Orașul Apulum (Alba Iulia) a fost cel mai important centru economic și militar al Daciei Romane, aici a staționat pe durata întregii stăpâniri romane, singura legiune romană din Dacia „Legiunea a XIII-a Gemina”. Apulum a fost sediul administrativ și reședința guvernatorului Daciei Superior și apoi al Daciei Apulensis, aici rezida și comandantul suprem militar al Daciei, sediile administrației, procuratura, monetăria, existau numeroase asociații, s-au construit palate, temple, apeducte, fântâni publice, un amfiteatru, și un horologiarul templum, cu ceasuri solare montate pe fațade. Tot aici s-a descoperit cel mai bogat repertoriu de mozaicuri policolore din Dacia. În anul 168 d.Hr a devenit reședința guvernului general al Celor Trei Dacii, eclipsând definitiv vechea metropolă Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
Castrul roman Apulum se întindea pe o suprafață de 37 hectare având forma unui patrulater cu câte o poartă pe fiecare latură. Zidurile castrului erau construite din blocuri de calcar alb, din acest motiv popoarele slave au numit orașul Bălgrad care însemnă: Cetatea Albă.
După retragerea Aureliană care a avut loc între anii 271-275, viața orașului a continuat, în anul 1199 fiind atestat cu numele de Alba Iulia după numele voivodului Iula din secolul X, cunoscut și ca Geula sau Gyula (în maghiară). În documentele oficiale medievale orașul era numit în limba slavonă: Bălgrad (Cetatea Albă).
Nota: Acest articol este proprietatea website-ului Freepedia Edu. Orice preluare se poate face în limita a 350 de caractere cu link către pagina articolului.