Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Publicare GRATUITĂ articole educaționale !
Se acordă adeverință ISSN
Scena are loc în curtea Liceului de Etică din orasul B., în prima săptămână de școală a anului 20XX, sub cel mai impunător stejar al curții. Un grup de patru elevi din clasa a VIII-a, stau și vorbesc ca și cum ar complota ceva. Ei sunt: Cristian P., alias Chris, un băiat de bani gata, fiu de avocat, îmbrăcat cu o pereche de blugi, un tricou larg, șifonat, cu un schelet inscripționat pe el și o bască trasă pe ochi, Emma S.T., sau Emm, cum îi place să i se spună, care poartă o fustă în carouri, foarte scurtă, o pereche de pantofi ale căror tocuri ar putea fi considerate chiar letale, un tricou ce nu îi acoperă mijlocul, iar pe față se văd urmele accentuate ale rujului roșu pe care îl poartă de obicei. Lângă Emm, stă întinsă pe iarbă colega ei de bancă Teodora H., fată simplă, de familie cu venituri modeste, dar cu dorințe de înstărire prin orice mijloace. Cel de-al patrulea elev este Andrei V.W., sau mai bine zis Tataee, căci el este un mega fan B.U.G. Mafia, un băiat care ar prefera să fie oriunde, numai la școală nu. E un grup foarte colorat acesta, dar ceea ce îi leagă pe cei patru este tocmai dorința lor arzătoare de a lipsi de la școală cât de mult se poate. În acest moment ei poartă o discuție tocmai despre acest subiect odios: ȘCOALA!
Tataee (mestecând o gumă, plescăind zgomotos a plictiseală): Ce plictiseală, frate, la ora de chimie!... Mai aveam puțin și îmi făceam hara-kiri.
Ecologist (1):
Să fii atent la tot ce-ți spun
Și-o să pășești pe drumul bun
Învață, dacă n-ai aflat,
Că ECO este împărat.
Copil (1):
- Ce faci tu, măi pui de om?
Ecologist (2):
- Vreau ca să plantez un pom.
Copil (1):
- Dar la ce îți folosește?
Ecologist (2):
- Cu-oxigen el mă hrănește.
Când va fi mai măricel
Să m-adăpostesc sub el
Să-l privesc mândru cum crește
Și cu mine se fălește.
E știut de toți, se pare,
A fi OM e lucru mare,
Dar ca să ajungi tu om
Să plantezi măcar un pom.
Sau o floare de-ai putea
- Asta e menirea ta.
Copiii sunt costumați corespunzător rolului pe care îl interpretează (soarele, zâna primăvara, vioreaua, ghiocel 1, ghiocel 2, ghiocel 3, ghiocel 4, ghiocel 5, copii).
Soarele:
Iarna geroasă a trecut,
Acum din nou,eu mă trezesc
Pământul tot să-l încălzesc,
Cu razele mele calde
Și peste tot în țară
Să vină Zâna Primăvară.
Zâna Primăvara:
De mult aștept să mă întorc,
S-aduc ghioceii peste tot,
Să pictez în verde peste tot câmpia
Ca să domnească din nou bucuria.
(Andi și Mihai se întorc de la școală împreună, amuzați de cele întâmplate la școală în ziua respectivă.)
Andi: – Vai, ce m-am distrat azi la ora de istorie! Ce „perle” au putut scrie în teste unii colegi
de-ai noștri! Auzi tu: „Primul român care a zburat în spațiul cosmic a fost Neil Armstrong!”. (râd amândoi)
Mihai: – Sau „Dumitru Dorin Gagarin”! Vai, cum l-a mai putut boteza pe Dumitru Dorin Prunariu! (alte hohote de râs)
Andi: – Cineva a scris că „Marco Polo a demonstrat că Pământul e rotund!”, iar asta a făcut-o Magellan, cu 250 ani mai târziu! Vai, ce confuzii teribile! Cred că unii n-au înțeles nimic din ce-au citit! (copiii se întristează)
Mihai: – Asta e clar! Auzi, tu: „Badea Cârțan a mers pe jos până la Roma, doar ca să doarmă la baza Columnei lui Traian!” A mers pe jos 20 zile până la Viena și alte 23 zile până la Roma, în ianuarie 1896, doar ca să se culce la baza construcției ! (se uită unul la altul uimiți).
Andi: – Mie îmi pare tare rău pentru colegii care nu iau în serios istoria! E bine să cunoști istoria, ca să știi cum să-ți clădești viitorul. În afară de asta, istoria e o poveste frumoasă despre poporul român sau alte popoare, iar noi iubim poveștile! (se uită unul la altul, aprobator)