Reciprocitatea și schimbul în societățile primitive și contemporane

Societățile paleolitice și comunitățile contemporane prezintă anumite asemănări în ceea ce privește mecanismele sociale și economice, cum ar fi proprietatea, dimensiunea contractuală a obligațiilor economice și valoarea. Cu toate acestea, este important să înțelegem că nu toate conceptele economice se potrivesc perfect în ambele tipuri de societăți. În acest articol, vom explora conceptul de reciprocitate ca instrument economic esențial în epoca paleolitică și în comunitățile contemporane.

Marcel Mauss și Marshall Sahlins, doi dintre cei mai cunoscuți cercetători ai specificității preistoriei, caracterizează reciprocitatea ca schimb de bunuri și servicii între membrii aceleiași comunități, schimb care era influențat de relațiile de rudenie și de teama de a nu fi exclus din comunitatea respectivă. Reciprocitatea era normată de trei reguli: obligativitatea de a da, obligativitatea de a primi și obligativitatea de a da înapoi.

Obligația de a da era semnificativă din punct de vedere social, arătând disponibilitatea indivizilor de a sprijini membrii comunității. Totodată, servea ca măsură preventivă împotriva posibilelor agresiuni și ca mijloc de asigurare a hranei în cazuri de limitare alimentară. Mai mult, posibilitatea de a oferi mai mult decât primeai aducea prestigiu celui cu resurse abundente, întărind astfel coeziunea comunității. Obligația de a primi reflecta, la rândul său, disponibilitatea de a sprijini, iar lipsa măsurilor agresive era o componentă cheie a acestei reguli. În ceea ce privește obligația de a da înapoi, aceasta era nu doar o îndeplinire a obligațiilor, ci și o modalitate de competiție între membrii comunității.

Schimburile presupuse de reciprocitate aveau, pe de o parte, un substrat etic și, pe de altă parte, o obligație economică. Potrivit lui Marcel Mauss, bunul tranzacționat avea caracteristici intrinseci care reflectau și trăsături de personalitate ale celui care oferea. Marshall Sahlins ia în calcul și latura obligativității economice a reciprocității. El justifică această ipoteză, făcând referire la faptul că, dacă ne raportăm la bunurile de strictă necesitate, nerespectarea principiilor reciprocității putea conduce la excluderea indivizilor din lanțurile de schimb, acest aspect implicând, bineînțeles, imposibilitatea respectivilor membri de a supraviețui din cauza lipsei hranei.

Potrivit lui Marshall Sahlins, relațiile de rudenie generează trei tipuri de reciprocitate: reciprocitatea generalizată, reciprocitatea echilibrată și reciprocitatea negativă. Astfel, între rudele de sânge se stabilea reciprocitatea generalizată, nivel la care primează proximitatea sociologică în raport cu beneficiile economice, ceea ce implică faptul că ajutorul nu era evaluat cu exactitate și nici nu se aștepta o simetrie a returului în privința cantității și a rapidității. Reciprocitatea echilibrată este, în schimb, cea care se stabilea între rude simbolice, iar, în cadrul acesteia, subiecții schimbului cuantificau în mod precis ce au primit, ce urmează să înapoieze și când urmează să dea înapoi. Reciprocitatea negativă se aplica în schimburile dintre străini și implica un grad mai redus de angajament social.

Aceste trei tipuri de reciprocitate coexistă în cadrul comunității și se întrepătrund. Aspecte specifice reciprocității sunt vizibile, încă, în rândul unor comunități contemporane. În Australia, de exemplu, indivizii care ascund o serie de bunuri pentru consum personal sunt pasibili să fie lipsiți de respectivele bunuri de către ceilalți membri. De asemenea, valorile specifice reciprocității și dimensiunea contractuală a acesteia fac ca membrii Kibbutz-urilor să fie excluși din comunitățile lor dacă nu contribuie cu veniturile pe care le obțin la bunăstarea colectivă. Kibbutz-ul reprezintă un tip de comunitate rurală cooperatistă colectivă, care există încă în Israel. Marcel Mauss prezintă manifestări ale reciprocității și în comunitățile indiene care practicau potlatch-ul, aspect care putea conduce chiar și la distrugerea bunurilor considerate ca excedând limitele normalului economic.

Cultura occidentală actuală prezintă și ea reminiscențe ale acestor tipuri de ceremonii, constând în contribuția indivizilor la mesele comunității, unde fiecare aduce în mod spontan un fel de mâncare sau băutură pentru toți, acest tip de masă fiind numit „masă canadiană”. Aceste observații ne arată că, în ciuda diferențelor evidente între societățile paleolitice și comunitățile contemporane, conceptul de reciprocitate a rămas o componentă semnificativă a interacțiunilor economice și sociale. Este un exemplu durabil al modului în care trecutul și prezentul se intersectează în evoluția noastră socială și culturală.

 

Referințe bibliografice:

Clifford Geertz, The Interpretation of Cultures, ediția a III-a, ed. Basic Books, New York, 2017.
Richard B. Lee și Richard Daly, The Cambridge Encyclopedia of Hunters and Gatherers, ed. Cambridge University Press, Cambridge, 1999.
Marcel Mauss, The Gift: Forms and Functions of Exchange in Archaic Societies, ed. Martino Fine Books, Connecticut, 2011.
Marshall Sahlins, Stone Age Economics, ed. Routledge, Chicago, 1972.