Claude Monet - Începuturile picturii impresioniste

Claude Monet: „Impresie, răsărit de soare” - Începuturile picturii impresioniste

Pictura modernă începe cu Impresionismul, curentul reprezentat de strălucitul grup de pictori al căror geniu a formulat teza primordialității culorii în pictură. Istoricul Impresionismului începe în anul 1874 când la prima expoziție a grupului artiști nonconformiști, Claude Monet a prezentat tabloul intitulat Impression, soleil levant („Impresie, răsărit de soare”). Comentat ironic de criticul Louis Leroy, în ziarul Le Charivary, tabloul lui Monet a dat numele curentului, anunțând apariția Impresionismului, devenit eveniment istoric crucial în istoria culturii, el manifestându-se nu numai în artă, ci și în literatură și muzică.

Impresionismul a revoluționat estetica tradițională și mentalitățile prin ruptura decisivă cu arta oficială și cu optica tradițională a publicului. Factorii care au pregătit și declanșat apariția acestui curent au fost numeroși. Printre aceștia ar fi experiențele plein-air-ismului pictorilor englezi John Constable și William Truner și ale Școlii de la Barbizon (pictura direct în peisaj, afară și nu în atelierul pictorului) lucru care a dat artiștilor prilejul să descopere natura prin senzațiile și sentimentele deosebite pe care ea le produce asupra omului. Jurnalul și pictura lui Eugene Delacroix, prin ideile susținute de marele artist, conform cărora umbra putea fi transparentă și colorată cu tonuri reci și lumina colorată cu tonuri calde, au reprezentat de asemenea noțiuni importante pentru impresioniști. Stampa japoneză ajunsă în Europa, era folosită de către importatorii de mărfuri ca hârtie de ambalaj, necunoscându-i valoarea artistică și estetică. În ce consta noutatea și fascinația stampei japoneze? Revelația pentru arta europeană era dată în primul rând de fixarea instantanee a momentelor vieții, chair și cele banale, de sugerarea clipei care trece, de prospețimea culorii și spontaneitatea impresiei, toate erau aspectele care i-au fascinat pe europeni și în special pe francezi.

De asemenea descoperirile chimistului Michel – Eugene Chevreul despre contrastul simultan al culorilor (care presupune formarea complementarei unei culori pe retina noastră, nu direct pe suportul pe care pictează artistul) și cinematograful, fondat de frații Lumiere, care impunea spectacolul captivant al mișcării, care pe impresioniști i-a interesat prin posibilitatea analizei mișcării, descompunerea ei, surprinderea instantaneului în secvență prin tăierea cadrului (așa cum se observă în lucrările marelui Edgar Degas).

Un alt artist important care prin ideile și creația sa a revoluționat începuturile artei moderne, a fost Gustave Courbet (1819 – 1877). El a refuzat maniera picturii academiste, care avea opere cu subiecte impuse (istorice, mitologice, portretistica ce reda marile personalități ale momentului, teme impuse de patron sau comanditar), cromatică sobră, dimensiuni mari ale pânzelor, fiind interesat de observația neselectivă a aspectelor vieții, de condiția banalului, de redarea urâtului alături de frumos. El a fost care a declarat că nu poate picta ceea ce nu-i place, ce nu-i trezește interesul sau ce îi impune comanditarul, ideile lui despre independența exprimării artistice și despre autonomia gândirii artistului fiind preluate de personalitățile marcante ale mișcării impresioniste.

Printre reprezentanții importanți ai curentului au mai fost Pierre Auguste-Renoir, Camille Pissarro, Alfred Sisley, Berthe Morisot, Armand Guillaumin, Mary Cassatt.

Să revenim la marele artist la Impresionismului, Claude Monet, un inovator, și la lucrarea sa. Impression, soleil levant, este o operă cu valoare remarcabilă în istoria picturii universale. Observăm o compoziție deschisă, care surprinde un detaliu dintr-un ansamblu mai mare. În imagine este redat portul Le Havre, într-un moment matinal al zilei. În planurile îndepărtate se întrezăresc niște ambarcațiuni ancorate iar în planurile apropiate sunt abia schițate alte trei bărci. Monet nu redă un eveniment important, un episod istoric, ci niște bărci despre care privitorul nu află detalii importante în timp ce privește tabloul. Tușele sunt spontane, vizibile (ceea ce era nepermis în pictura academistă, acest lucru a fost dur criticat pentru că dădea impresia că tabloul nu este terminat, că este tratat superficial) aplicate plat, este creat contrastul complementar între orange și albastru, tușele de albastru exaltă și dau și mai multă viață cromatică tabloului. De asemenea acest contrast complementar produce un șoc pentru ochi, dar și emoțional și estetic. Soarele și vibrația luminii sunt redate pe suprafața apei în pensulații zig-zagate, de mișcare fluidă sugerată de pete mici în stropi de culoare. Este redată cu măiestrie în culori de ulei transparența apei (asemenea unei acuarele) și imaterialitatea aerului, Monet creând o atmosferă asemănătoare operelor lui William Turner. Sunt remarcabile curajul și spontaneitatea, verva gestului și nerăbdarea impuse de lumina care se schimbă de la un moment la altul. Impresioniștii au fost fascinați de lumina solară și de multitudinea de schimbări care se produc în timpul zilei. Monet a fost un maestru al redării luminii și naturii în toate anotimpurile, așa cum se poate observa în seriile Catedralei din Rouen sau Căpițele de fân..

Curentul artistic a avut reprezentanți străluciți din Anglia până în România, numele lui Nicolae Grigorescu reprezentând o culme a măiestriei și poeziei în pictura românească.

Glosar:
Plein - air: Pictură practicată în aer liber, în scopul sugerării atmosferei și a luminii specifice peisajului natural.
Stampa japoneză: Operă de artă grafică, de obicei gravură sau litografie.

Bibliografie:
Botez - Crainic Adriana, Istoria artelor plastice, arta modernă și contemporană, Editura Niculescu, 2001