„Arta nu urmărește reprezentarea unui lucru frumos, ci frumoasa reprezentare a unui lucru.” (Immanuel Kant)
Frumosul reprezintă valoarea estetică fundamentală, ceea ce numim artă. Conceptul de frumos îl asociem fie unui lucru sau unei stări pe care o avem într-o zi. Consider că frumosul este ceea ce îmi place din artă și nu numai. Acesta nu este doar în artă, ci mult mai departe: în natură, în societate etc. Nu putem da o definiție pentru frumos, pentru că este supus schimbărilor. Adjectivul „frumos” coincide cu ceea ce este bun, astfel acesta a evoluat de-a lungul epocilor făcându-se conexiuni între Frumos și Bun.
Dacă ar trebui să definim frumosul, am numi ceva ce ne dă o stare de bine, probabil că ne-am da seama că suntem înconjurați de frumusețe în permanență. Fie dacă este vorba de un obiect sau de o conversație. Frumosul rămâne frumos. Chiar dacă ne aparține sau nu. De exemplu o rochie pe care o văd în vitrină și îmi place foarte mult, chiar dacă nu-mi permit să o cumpăr, ea va rămâne în continuare frumoasă, pentru că m-a fascinat design-ul ei, structura și culoarea, desigur.
De-a lungul mileniilor, oamenii au admis în artă anumite lucruri pe care să le admirăm drept frumoase. În perioadele istorice precedente, frumusețea era o calitate văzută mai mult de ce putea să-ți ofere natura, în timp ce în artă era doar o cale de a face lucrurile bine, slujind scopului pentru care îi erau destinate. Abia mai târziu pictura, sculptura au fost numite arte frumoase. Mă întreb totuși de ce mereu istoria frumuseții este ilustrată prin marile opere de artă? Cred că răspunsul este la fiecare dintre noi, deoarece gusturile sunt diferite, însă reprezentarea frumosului este aceeași. Tot ce este frumos te face să nu îți iei ochii de pe pictură sau poate natură, tot ce este creat cu multă sensibilitatre și cu practică de a învăța ce este „gustul” pentru artă. O definiție pentru artă sau frumos nu există, cât timp aceasta este într-o transformarea aproape tot mai mare printre iubitorii de frumos, de artă. Ce părere ai tu, cititorule?
Atunci când încercăm să definim estetica urâtului, putem împărți în două categorii: kick si artă exprimând urâtul. Un bun exemplu este poetul Tudor Arghezi cu poezia „Flori de mucigai”, ceea ce este o artă. Dar totodată gustul pentru artă se educă în permanență. Deși urâtul este pus în opoziție cu frumosul, nu am știi ce este frumosul dacă nu l-am raporta la urât. Urâtul este un termen abstract, a cărui aspecte sunt legate de gusturile omului. Stabilirea urâtului este de natură subiectivă.
Greșeala noastră este că atunci când ne lovim de frumos, vor să-l răspândească cât mai mult, dar așa se transformă în urât. Sunt de părere cu Karl Rosenkranz care scrie în cartea sa „Estetica urâtului” următorul paragraf: „Urâtul nu poate fi conceput decât o medie între frumos și comic. Comicul nu este posibil fără un ingredient de urât, pe care îl absoarbe și îl recompune în libertatea frumosului. Frumosul trece prin urât, pe care îl absoarbe și îl recompune...”.
Publicat de:
Iordache Mădălina
Profesor de educație plastică, la Colegiul „Richard Wurmbrand”, Iași.