Ascuns printre zăpadă,
Ca nimeni să nu-l vadă,
Mititel și rușinos,
Stă pitit cu capu-n jos,
Ghiocelul cel gingaș,
Ce-i atât de drăgălaș,
Și așteaptă răbdător
Ca gerul necruțător
Să fie-nțelegător,
Iar soarele strălucitor
Să-l poată încălzi
Cu razele-i aurii.
Dar vântul bate ne-ncetat,
Iar soarele mult așteptat
E acoperit de nori,
De nori negri, călători,
Care suflă aer rece
Și nu vor ca să mai plece.
Ghiocelul stă și-așteaptă,
Poate, poate o să poată
Să privească-n sus, spre zare
Și să vadă cum răsare
Soarele de prin grămada
De nori așezați de-a valma.
Și uite-așa, dezamăgit,
Ghiocelul a adormit.
Când, deodată, ce mirare!
Vai, ce mare încântare!
Norii s-au risipit,
Zăpada toată s-a topit,
Iar soarele s-a așezat
Pe cerul luminat,
Zâmbind triumfător,
C-a învins orice nor,
Făcându-l fericit
Pe ghiocelul de neclintit.
Publicat de:
Văsii Elena
Profesor înv. preșcolar, la Grădinița P.P. Nr.7, Brăila.