Iepurele alb

Trăia cândva, pe alt tărâm,
Un iepure tare bătrân.
Să plece pe-altă insulă voia,
Căci singur el era.

 

Însă trebuia să treacă
Doar peste-o apă.
Să treacă el voia,
Dar crocodilul nu-l lăsa.

 

A stat să chibzuiască,
Un plan să născocească.
Deodată o idee îi veni
Și la crocodil fugi.

 

- Un concurs organizez
Și-am să câștig, pariez!
- Cum poți să spui așa ceva?
Știi că eu voi câștiga!

 

- Pe spatele vostru voi sta,
Voi sări și voi dansa.
Care crocodil va rezista,
Acela va câștiga.

 

Crocodilii să-i aduni,
Să fie aici până luni!
Altfel mă voi supăra
Și nu vă voi premia.

 

Ziua de luni veni,
Iepurele alb, la râu, sosi.
- Aliniați-vă acum
După cum am să vă spun!

 

În linie s-au așezat,
Un pod peste râu au format.
Iepurele a trecut,
Dar răbdare n-a avut.

 

Când era pe la sfârșit
Crocodililor le-a vorbit:
- Râul am vrut să trec,
De pe insulă am să plec!

 

Un crocodil s-a enervat,
De picior l-a apucat,
Blana toată i-a luat,
Dar iepurele a scăpat.

 

Bietul iepure plângea,
Căci tare rău îl ustura!
Nu mai putea îndura
Durerea ce-l apăsa.

 

Pe lângă el atunci treceau
Mulți zei care la prințesă se duceau.
I-a întrebat dacă, nu cumva,
Îl pot ajuta.

 

- Să te speli cu apă sărată,
Să te usuci la vânt îndată.
Nu te va mai ustura
Și blana-ți vei recăpăta.

 

Iepurele-a alergat,
În apă sărată s-a scăldat,
La  vânt s-a uscat,
Dar pielea mai tare l-a usturat.

 

Un servitor l-a văzut
Și milă i s-a făcut.
I-a spus să se scalde-n apă dulce,
În polen să se culce.

 

Iepurele nu-l credea,
Dar usturimea ce-o simțea
De ales nu i-a dat,
Iar el în apă dulce s-a scăldat.

 

Când în polen s-a culcat,
Durerea s-a ameliorat.
O minune s-a întâmplat:
Blana și-a recăpătat.

 

El s-a bucurat
Și pe zei i-a blestemat.
Pe servitor l-a binecuvântat,
Iar prințesa cu el s-a măritat.

 

La nuntă iepurele a fost invitat,
De cinste s-a bucurat.
În capul mesei a stat
Și-un morcov mare a mâncat.

 

De-atunci el a fost fericit,
Cu crocodilii nu s-a mai întâlnit.
El a trăit liniștit,
Niciun necaz nu s-a mai ivit.