Într-un ținut îndepărtat,
În vremi de mult uitate,
Trăia un mare împărat
Ce le știa pe toate!
Vorbea de plante și de stele,
De ierburi și planete,
De mări, oceane și de ape
De munți și de…rachete!
Supușii toți îl ascultau
Și foarte tare se mirau
Cât de multe el știa
Și zi de zi tot învăța.
Exemplu de la el să luați
Și zi de zi să învățați!
Să studiați cu drag, mereu
Chiar dacă credeți că e greu!
Dar împăratul înțelept
Avea totuși un defect!
El nu știa, habar n-avea
Lumea de ce-l ocolea:
Nu spunea „te rog”, „ai vrea”,
Nici „mulțumesc” el nu zicea.
Era mereu nepoliticos
Și asta nu este frumos!
Copiii se fereau de el,
Nu-l ajutau de-i era greu,
Pentru că nu-i ruga frumos
Și nu era politicos.
Cei mari și ei îl evitau.
Tare puțin cu el vorbeau,
Căci ordona și comanda
Și tare urât se uita!
De aceea, dragi copii,
Oricât de multe voi ați ști,
Să nu uitați că-i important
Să vă purtați civilizat!
„Te rog frumos” să spui mereu
Și vei vedea că nu e greu
Să primești cu ușurință,
Zâmbete și recunoștință.
„Bună ziua”, „ mulțumesc”
„Ai putea”, „ai vrea”, „doresc”,
Sunt cuvinte fermecate
Ce nu trebuie uitate!
În jurul vostru, permanent
S-aveți comportament decent!
Chiar de sunteți mici, ne pasă
Dac-aveți „șapte ani de-acasă”!
Dragi prințese și mici prinți,
Să ascultați de părinți!
Că v-au crescut și educat
Și multe v-au învățat!
Și-n felul acesta, țineți minte:
Părinților le faceți cinste!
Publicat de:
Banea Maria Laura
Profesor înv. primar, la Școala Gimnazială „Ioan Vlăduțiu”, Luduș.