Pădurile sunt formațiuni de plante esențiale pentru viața pe Pământ care acoperă în prezent aproximativ 31% din suprafața globului, față de 66% cât ocupau acum 400 ani (FAO, 2020). Mai mult de jumătate din pădurile lumii (54%) sunt situate în doar 5 țări: Rusia, Brazilia, Canada, Statele Unite ale Americii și China, ceea ce le face deosebit de vulnerabile în funcție de deciziile politice ale acestor țări, cu privire la mediu.
Prin definiție, despăduririle reprezintă totalitatea acțiunilor prin care pădurile sunt înlăturate complet de pe anumite suprafețe (pe termen îndelungat sau definitiv), atât din cauze naturale, cât mai ales, din cauze antropice. Printre factorii naturali se numără incendiile de vegetație, paraziții sau bolile care afectează arborii, cutremurele de pământ sau alte hazarduri naturale, iar cei antropici, cel mai adesea, fac referire la extinderea terenurilor agricole, exploatările miniere și urbanizare.
În urmă cu patru secole, 66% din pământ era acoperit cu pădure, față de doar 31% în prezent, așa că au mai rămas doar 4,06 miliarde de hectare de pădure (inclusiv 1,11 miliarde de hectare de pădure primară), conform raportului FAO 2020.
De când acțiunea omului asupra naturii a devenit tot mai vizibilă, suprafața deșerturilor a crescut cu un miliard de hectare și procesul avansează într-un ritm accelerat. (Bălteanu D., Șerban M., 2005)
În funcție de procentajul actual de împădurire, la nivelul continentelor, se disting:
- țări cu păduri suficiente (în Asia, Oceania, America Centrală);
- țări cu păduri relativ puține, dar încă în limita de echilibru ecologic (în Europa și America de Nord);
- țări extrem de sărace în păduri (în Africa Tropicală, Australia);
- țări bogate în păduri, cu starea cea mai apropiată de optimul ecologic (America de Sud – procent de împădurire de 46,7%).
În Africa, despădurirea a luat proporții dramatice, în special în Algeria, Egipt și Africa de Sud. Regiunea cea mai afectată din cauza schimbărilor climatice de-a lungul timpului, a fost Sahara, care dintr-o zonă fertilă, parțial împădurită, a devenit un vast deșert. În Ghana, Nigeria și Kenya se despăduresc suprafețe întinse pentru a face loc culturilor agricole. O regiune serios afectată este Insula Madagascar, unde toate pădurile de pe ramura vestică și nordică au dispărut, ducând la dispariția unor specii de păsări necunoscute în alte părți ale lumii. Singura parte a Africii relativ păstrată, cu un potențial forestier apreciabil, este zona ecuatorială (Zair, Gabon, Nigeria, R. D. Congo).
În Asia, pe locul fostelor păduri s-a instalat deșertul (Hindustan, Iranian, Arabic, Sirian). Dovezile arhitecturale (tăblițele de lut babiloniene descoperite la Marea Moartă) vorbesc de bogate culturi de cereale, livezi cu pomi fructiferi, podgorii, păduri de cedri, care ocupau un areal continuu în Orientul Apropiat.
La fel de puternic a fost impactul și în Extremul Orient, cele mai mari distrugeri având loc în China, în bazinele fluviilor Huang He și Chang Jiang/Yangtze.
În America de Nord pădurea a fost bine conservată până la venirea coloniștilor în sec. al XVIII-lea, apoi a suferit cea mai drastică transformare din istoria omenirii. Astfel, din 382 milioane ha de pădure au mai rămas doar 311 milioane ha, din care 216 milioane ha productive, 6 milioane ha rezervații și 89 milioane ha păduri degradate.
În America de Sud despăduririle au avut o distribuție și o frecvență inegală, în funcție de gradul de accesibilitate și direcția de propagare a presiunii demografice. Cele mai afectate zone s-au regăsit pe teritoriile statelor Brazilia de est, Columbia și Chile. O porțiune din pădurea amazoniană a fost defrișată pentru construcția magistralei Transamazonia care măsoară 4000 km.
În Europa despăduririle s-au produs lent, principala cauză fiind poluarea. Tăierile neraționale nu conduc numai la pierderea pădurilor, ci chiar la pierderi materiale, pierderi de vieți omenești, consecințele tăierilor luând amploare precum un bulgăre de zăpadă. Așa s-a întâmplat în nordul Italiei, unde, din cauza despăduririlor, inundațiile au avut efecte devastatoare asupra așezărilor omenești.
Hazardele naturale - Printre catastrofele naturale care au ca efect pierderea pădurilor de pe anumite suprafețe de teren se înscriu erupțiile vulcanice, cutremurele, alunecările de teren, avalanșele. De-a lungul timpului s-au petrecut mai multe evenimente de acest gen care au afectat iremediabil păduri din diferite regiuni de pe glob.
Incendiile - Cauzele naturale care provoacă declanșarea incendiilor de pădure sunt reprezentate de fenomene rare, precum erupțiile vulcanice sau cutremurele, însă acestea se desfășoară în regiuni geografice în care astfel de fenomene sunt specifice. Alt fenomen extrem responsabil de declanșarea unui incendiu de vegetație, cu o frecvență mai ridicată, este reprezentat de fulgere, pe fondul uscăciunii vegetației cauzate de creșterea temperaturilor medii multianuale. În circumstanțe excepționale, se mai pot produce incendii de pădure în urma ciocnirii a două roci silicioase care produc scântei, însă impactul este minim. Incendiile de origine naturală sunt adesea canalizate destul de repede, deoarece în general au un singur focar.
Conform Organizației Mondiale pentru Protecția Mediului (2021), în fiecare an izbucnesc între 60.000 și 80.000 de incendii de pădure, care distrug între 3 și 10 milioane de hectare de terenuri împădurite. Spre exemplu, în zona mediteraneeană, în anumite regiuni din Peninsula Iberică și munții Pirinei, 25% dintre incendii sunt provocate de fenomene meteorologice extreme (seceta îndelungată, furtuni și fulgere).
Ecosisteme forestiere importante de pe Glob, precum pădurea amazoniană din America de Sud sau pădurea ecuatorială din Bazinului Fluviului Congo, Africa, sunt afectate de incendii, unele dintre acestea având cauze naturale. Chiar și regiunile climatice mai reci sunt afectate de incendii din cauza încălzirii globale, precum Rusia, Canada sau Alaska. De exemplu, în Siberia au ars în anul 2019, în aproape trei luni de incendii, 14 milioane de hectare din taiga, pe fondul unei veri extrem de uscate și fierbinți. Aici, temperatura medie în luna iunie a fost cu 10 grade Celsius mai ridicată decât media lunii iunie calculată în intervalul 1981 - 2000.
În Groenlanda, incendiul din Sisimiut, detectat pe 10 iulie 2019, a izbucnit în timpul unei perioade neobișnuit de calde și secetoase, când suprafața înghețată a început să se topească mai devreme cu o lună decât în mod normal. Astfel, incendiile din luna iunie 2019 din zona arctică au produs mai mult bioxid de carbon decât toate incendiile din zonă produse în aceeași lună din 2010 până în 2018.
Asemenea fenomene sunt menționate și în alte regiuni de pe glob, precum California, Canada, Patagonia, pădurile de foioase din Europa Vestică, pădurile de eucalipt din brusa australiană ș.a..
Erupțiile vulcanice - Erupțiile vulcanice, deși în puține cazuri, pot produce aprinderea unor păduri, mai ales dacă versantul muntelui vulcanic este împădurit. În acest sens, poate fi menționat cel mai recent incendiu cauzat de scurgerea de lavă în urma erupției repetate a vulcanului Lewotolo din Indonezia între lunile aprilie-iulie ale anului 2021.
Efectele produse de asemenea hazarduri naturale se traduc prin eliminarea unor cantități uriașe de dioxid de carbon prin combustie în atmosferă (1-2 miliarde de tone pe an) care duc la accentuarea efectului de seră și prin afectarea faunei și a florei ducând, în unele situații, până la periclitarea unor specii. În cazul tăierii copacilor, resturile organice rămase formează lent dioxid de carbon prin descompunerea biomasei vegetale.
Cutremurele - Cutremurele de pământ pot contribui, de asemenea, la reducerea suprafețelor acoperite de păduri, chiar dacă asemenea cazuri sunt menționate mai puțin în literatura de specialitate. Seismul Ancash din Peru (31 mai 1970) cu magnitudinea de 7,9-8o/scara Richter rămâne unul dintre cele mai grave dezastre naturale din lume în urma căruia 70000 km2 de pădure andină au dispărut din cauza unei alunecări de teren declanșată de cutremur pe versanții muntelui Huascarán.
Tăierile pădurilor - Cu toate că dezastrele naturale au o contribuție semnificativă în ceea ce privește reducerea pădurilor, activitățile umane sunt responsabile pentru defrișarea multor păduri din întreaga lume.
O evaluare efectuată în anul 2015 arată că există aproximativ 3,4 trilioane de copaci pe planeta noastră, însă acest număr este în scădere bruscă din cauza defrișărilor în curs. Autorii studiului subliniază că aproximativ 15,3 miliarde de copaci sunt tăiați în fiecare an, în special în zonele tropicale. Defrișările au doborât recordul în 2016 cu pierderea a aproape 30 de milioane de hectare de pădure, dublu față de rata deja alarmantă din 2014 sau 2015.
Potrivit Raportului privind starea mondială a pădurilor publicat de F.A.O. în 2016, aproape 80% din defrișările globale sunt cauzate de agricultură, restul de 20% fiind împărțit între construcția infrastructurii (drumuri, baraje), minerit și urbanizare. Astfel, de la începuturile agriculturii, acum aproximativ 12.000 de ani, numărul copacilor de pe Terra a scăzut cu 46%. Această reducere a suprafețelor împădurite a afectat o întreagă biodiversitate reprezentată de specii de animale și plante, dintre care unele au dispărut complet sau au devenit endemice.
Tăierile ilegale - O problemă cu care se confruntă mediile forestiere sunt activitățile ilegale: tăierea, transportul, vânzarea și cumpărarea de masă lemnoasă în contradicție cu legile naționale. Se consideră că o proporție de cca. 19% din importurile de masă lemnoasă în Uniunea Europeană provine din surse ilegale.
Defrișările ilegale au implicații grave asupra mediului înconjurător, incluzând pierderea biodiversității și degradarea pădurilor. Reprezintă o parte a unei probleme mai largi care cuprinde chestiuni legate de slaba punere în aplicare a legilor în vigoare privind protejarea pădurilor și a sancțiunilor, atrăgând după sine consecințe economice și sociale.
Managementul forestier practicat, în prezent, în România este afectat de exploatările necontrolate de lemn, care un urmează principiile dezvoltării durabile. Aceste situații sunt mai frecvente în pădurile de curând retrocedate și care nu sunt în prezent administrate. Din totalul de 2097 mii ha de pădure care nu sunt în proprietatea statului, doar 1500 mii ha sunt administrate de ocoale silvice autorizate.
Suprafața împădurită din România a ajuns la 26,7% de la 80%, cât a fost odată. Cu acest procent, se situează sub media europeană de 30% și sub limitele recomandate de specialiști (35-40%), pentru a avea un aer curat.
Un studiu finanțat de NASA cu privire la dispariția pădurilor din România în perioada 1990 – 2000, luându-se în considerare atât suprafețele defrișate, cât și pădurile dispărute din cauze naturale, a avut ca rezultat reducerea suprafețelor de pădure cu 2,4%. Ținând cont că pădurile românești se situează sub media europeană ca acoperire, acest procent are o valoare destul de însemnată.
Cele mai multe despăduriri sunt localizate în Munții Apuseni, județele Suceava, Neamț Vrancea, Vâlcea și Ținutul Secuiesc, acolo unde au și fost cele mai multe retrocedări. O problemă la fel de gravă este în Câmpia Română, unde hectare întregi de pădure au dispărut, dezvoltându-se fenomenul de deșertificare.
Tăierile necontrolate fragmentează habitatele și conduc la eroziunea solului, dezechilibre hidrologice sau alunecări de teren.
Extinderea terenurilor agricole - Expansiunea agriculturii intensive, comerciale sau industriale, este principala cauză a defrișărilor în regiunile populate (45-50%): suprafețe întinse de plantații din Asia și America, cultivarea plantelor pentru hrănirea animalelor, sunt cauze majore ale defrișărilor. De asemenea, agricultura itinerantă, de subzistență, participă la defrișare cu un procent de 30-35%, micii fermieri incendiind pădurea pentru a semăna mici loturi de pământ.
Astfel, în Brazilia, pădurea amazoniană este distrusă pentru a cultiva soia pentru hrănirea vitelor și trestia de zahăr pentru a produce bio-etanol, în timp ce în Indonezia sunt tăiate pentru cultura palmierului de ulei, utilizat tot mai mult în prepararea produselor alimentare și a motorinei.
Contrar mediatizării, industriile forestiere nu se numără, așadar, printre principalii vinovați ai defrișărilor. Explicația este simplă: companiile din industria forestieră exploatează cel mai adesea suprafețele forestiere cultivate, adică pădurile care sunt replantate în mod regulat pentru a fi exploatate într-o manieră durabilă.
Extracția combustibililor fosili - Exploatarea petrolului și a gazelor naturale afectează mediile forestiere care sunt deteriorate prin forarea conductelor, dar și de scurgerile regulate de petrol sau de exploatarea nisipurilor bituminoase.
Spre exemplu, pădurea franceză, cea mai mare pădure din Europa de Vest ca suprafață, reprezintă de departe principalul depozit de biomasă solidă. Astfel, exploatarea pădurii furnizează energie prin arderea lemnului care este utilizată de gospodării individuale, în șeminee, în cazane colective pentru termoficare, pentru industrie și agricultură. Astfel, pădurea este considerată ca o simplă resursă energetică, fără a se lua în considerare valoarea ei ecologică (biodiversitate, rol împotriva riscurilor naturale ș.a.)
Urbanizarea - Extinderea orașelor în detrimentul pădurilor este responsabilă pentru mai puțin de 5% din defrișările globale, continentul cel mai afectat fiind America de Nord, cu 2% din păduri tăiate. Cele mai afectate medii naturale de procesul de urbanizare sunt zonele litorale.
Sursa: www.nationalgeographic.fr/environment/une-carte-pour-mieux-comprendre-les-causes-de-la-deforestation-mondiale
Concluzii - Pădurea a fost dintotdeauna un element cheie în menținerea vieții pe Terra. În cadrul biosferei, aceasta ocupă un loc distinct datorită întinderii, complexității și varietății ei, exercitând un rol însemnat, atât asupra mediului geografic cât și asupra dezvoltării social - economice.
Este de remarcat faptul că nici un alt ecosistem terestru, nu asigură un echilibru mai complex și o mai mare stabilitate, decât pădurea. Tulburarea echilibrului acestor ecosisteme are grave repercursiuni în rețeaua ecologică globală, cu influențe negative asupra biosferei și a mediului natural. Exploatarea necontrolată, cea mai răspândită formă de despădurire, produce modificări, uneori radicale, ale reliefului și solului, ale caracteristicilor hidrologice și termice, ale habitatelor faunistice, prin fragmentarea acestora, ale peisajului etc.
Bibliografie:
Bălteanu, M. Șerban, Modificările globale ale mediului, Ed. CNI Coresi, 2005.
M. Cândea și colab., Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Ed. Universitară, 2006.
***Strategia națională și Planul de acțiune pentru conservarea biodiversității în România (2014 – 2020).
***Raport privind starea pădurilor României în anul 2019, Ministerul Mediului, Apelor și pădurilor.
***Evaluarea resurselor forestiere globale – 2020.
***Raportul privind starea mondială a pădurilor - F.A.O., 2016.
Webografie:
Viziunea Greenpeace pentru pădurile României
L’Union européenne et les forêts
Volcano Discovery
Cutremurele din Peru
Déforestation : définition, données, causes et conséquences
Une carte pour mieux comprendre les causes de la déforestation mondiale
Publicat de:
Rotaru Andreea Georgiana
Profesor de geografie, la Școala Gimnazială Nr.1, Matca.