Stația Spațială Tiangong 2A doua stație spațială chineză Laboratorul Spațial Tiangong-2 (română: Palatul Celest 2), a fost lansată la 15 septembrie 2016 cu racheta purtătoare Chang Zheng 2F - CZ-2F, (română: Marșul Lung 2F) de la Centrul de Lansare Jiuquan. Lansarea este parte integrantă din Programul Spațial Chinez fiind ultima fază a Proiectului 921-2.

Stația Spațială Tiangong-2 (TG-2), este de tip monobloc a fost lansată în scopul experimentării și dezvoltării de noi tehnologii spațiale premergătoare construcției pe orbită a stației spațiale modulare Tiangong 3, a cărei lansare este planificată pentru anul 2022, în același timp este predecesoarea primei stații orbitale chineze Tiangong-1 care și-a încheiat serviciul în martie 2016.

Laboratorul Spațial Tiangong-2 a fost proiectat pentru o durată de viață de doi ani, are următoarele caracteristici: masa 8,6 tone, lungimea 10,4 m, diametrul 3.35 m, înclinația orbitală 42.77°, viteza orbitală 7.68 km/s, perioada orbitală 92 minute și o orbită cu altitudine variabilă între aproximativ 370 km și 400 km.

Stația spațială are doua secțiuni, prima secțiune în partea din față este utilizată ca spațiu de locuit iar partea din spate este destinată experimentelor științifice, cu o lungime de 5 m, un diametru de 3,35 m și un volum de 14.4 m3. În acestă secțiune se află comenzile de navigare orbitală și sistemul de comunicații, dispune un port de andocare versatil pentru navele cu echipaj uman din clasa Shenzhou dar și pentru navele automate de aprovizionare din clasa Tianzhou. A doua secțiune este Compartimentul Service, cu lungimea de 3,3 m și diametrul de 2,5 m. În compartimentul service sunt amplasate patru rezervoare de combustibil (cu o capacitate de 230 litri fiecare), motoarele sistemului unificat de propulsie care controlează stabilizare orbitei și înclinația orbitală, sistemul de menținere a vieții și rezervele de apă potabilă. Laboratorul Spațial Tiangong-2 poate susține un echipaj de 2 membri pentru o perioadă mai mare de 30 de zile.

Sistemul de alimentare cu energie electrică este asigurat de patru panouri solare amplasate pe doi suporți laterali cu o suprafață totală de 60 m2, panourile solare au o capacitate maximă de peste 6 kw consumul mediu al stației fiind de 2,5 kw, energia electrică este stocată cu acumulatori de tip silver-oxide battery Ag-Zn (argint-zinc) care sunt amplasați în compartimentul service.

Stația spațială chineză dispune de un braț robotizat cu lungimea de 10 m similar celui de pe Stația Spațială Internațională, care este folosit la întreținerea sau mutarea echipamentelor și în misiunile de tip EVA (Extravehicular Activity) unde va asigura suport astronauților. Banxing-2 este un mini-satelit dotat cu celule solare GaAs cu acumulatori Li-In și un motor cu combustibil pe bază de amoniac lichid, Banxing-2 (BX-2) va orbita împreună sau în jurul lui Tiangong-2 de care se poate îndepărta până la distanța maximă de 500 km. Mini-satelitul Banxing-2 este utilizat pentru colectarea de imagini în timpul misiunilor de andocare, separare, întreținere sau activităților extravehiculare de tip EVA. Satelitul are o forma unui cub cu latura de 40 cm, o greutate de 47 kg, dotat cu o cameră full-frame de 25 megapixeli plus un obiectiv wide-angle de ultimă generație pentru filmări și fotografii de înaltă rezoluție, inclusiv în spectrul infraroșu.

Stația orbitală chineză Tiangong-2 va contribui la testarea unui nou tip de nave spațiale complet automate din clasa Tianzhou cu care se dorește perfecționarea tehnologiei de andocare automată a navelor de transport (cargo). Acesta tehnologie fiind folosită la aprovizionarea și realimentarea pe orbită a stației dar și la interconectarea automatizată (fără intervenție umană) a modulelor viitoarei stații spațiale modulare Tiangong-3, procedură tehnologică de cuplare (andocare) similară cu cea utilizată de Rusia la interconectarea (cuplarea) modulelor stației spațiale MIR sau modulelor din componența sectorului rusesc al Stației Spațiale Internaționale.

La bordul laboratorului spațial se vor efectua experimente care se vor concentra pe tehnologii de avangarda, tehnologii spațiale și tehnologii necesare dezvoltării viitoare a Chinei: Testarea ceasul atomic cu cesiu CACS (Cold Atomic Clock in Space), este cel mai precis ceas cu o eroare de o secundă la un miliard de ani. Proiectul POLAR, un proiect de colaborare între cercetători chinezi, polonezi și elvețieni, dedicat studierii razelor gama. Experimentarea comunicațiilor cuantice constând în stabilirea de comunicații cu solul prin intermediul unui generator de chei cuantice și un pachet de comunicații laser. Testarea altimetrului stereoscopic cu microunde. Studierea creșteri și dezvoltării plantelor în spațiul cosmic. Studierea proprietăților materialelor în condițiile spațiului cosmic, mai multe experimente vor fi făcute în timpul misiunilor cu echipaj uman ce vor avea loc la bordul stației.

Stația spațială Tiangong-2 este preconizat să rămână pe orbită cel puțin doi ani, după care China va trece la alt nivel: construirea pe orbită a Stației spațiale modulare Tiangong-3, marcând astfel trecerea la faza finală a Proiectului 921. Tiangong-3 se va asemăna din multe puncte de vedere cu stația spațială MIR care a fost prima stație spațială modulară locuită permanent și care a deschis drumul către Stația Spațială Internațională, care la rândul ei înglobează o mare parte din tehnologiile de pe MIR și ulterior dezvoltate pentru MIR-2.

Lansare Tiangong 2
Stația spațială Tiangong-2 este lansată pe orbită.
Satelitul Banxing-2
Mini-satelitul Banxing-2 care însoțește Stația spațială Tiangong-2.

 

Nota: Acest articol este proprietatea website-ului Freepedia Edu. Orice preluare se poate face în limita a 350 de caractere cu link către pagina articolului.