Andocarea între două nave spațiale (module), reprezintă cuplarea fizică a doua nave spațiale independente și evoluția lor ulterioară împreună pe orbită ca o singură entitate (navă spațială). Andocarea este de două feluri andocare automată și andocare manuală (executată de către un astronaut).
Andocarea automată se realizează atunci când două nave spațiale (module) execută o operațiune de andocare în regim autonom fără intervenție umană, operațiunea fiind efectuată de pilotul (sistemul) automat al navelor spațiale.
Prima andocare automată a fost realizată de Rusia (URSS) la 30 octombrie 1967, cu navele spațiale Kosmos 186 și Kosmos 188.
La 27 octombrie 1967 a fost lansată de la cosmodromul Baikonur nava spațială fără echipaj uman Kosmos 186 (Soyuz 7K-OK-A ) pe o orbită terestră cu perigeul de 172 km și apogeul de 212 km. La bordul navei a fost montat prototipul sistemului de andocare IGLA.
În data de 30 octombrie 1967 a fost lansată a doua navă spațială fără echipaj uman Kosmos 188 (Soyuz 7K-OK-P ) care s-a inscris pe orbită cu perigeul de 180 km și apogeul 247 km. Ambele module spațiale (nave spațiale) au efectuat manevre de întâlnire și sincronizare a orbitelor, coordonate de calculatoarele de bord. La ora 12:30 Kosmos 186 și Kosmos 188 au andocat în regim automatizat. Evenimentul a fost transmis la centrul de control de sistemele radio-TV de la bordul navelor. Navele au evoluat împreună (andocate) timp de 3 ore si 30 minute pe o orbită cu altitudinea de 276 km. La ora 15:50 navele spațiale Kosmos 186 și Kosmos 188 s-au separat (decuplat) deplasându-se pe orbite diferite pentru a se întoarce pe Terra. Sistemul IGLA a fost upgradat pe parcursul timpului, în prezent este utilizat un sistem modern de andocare Kurs-NA.
Andocarea automată realizată de Rusia (URSS) la 30.10.1967 și sistemul automat de andocare IGLA a fost o realizare remarcabilă, prin prisma faptului că explorarea spațiului cosmic cât și domeniul calculatoarelor erau in faza de pionierat tehnologic. Această procedură de andocare orbitală a rămas până în prezent o trăsătură distinctivă a tehnologiei spațiale rusești, fiind folosită în misiunile cu echipaj uman Soyuz, misiunile automate Progress și ATV (Automated Transfer Vehicle) ale Agenției Spațiale Europene care andochează automat în segmentul rusesc al Stației Spațiale Internaționale (ISS) la modulul Zvezda.
Agenția Spațială Europeană (ESA) a fost a doua entitate (consorțiu de țări) din lume după Rusia care a realizat andocarea automată, la 03.04.2008 modulul de transport ATV "Jules Verne" a andocat în regim automatizat la modulul rusesc Zvezda al ISS. Trebuie menționat faptul că Agenția Spațială Europeană utilizează tehnologia de andocare rusească având instalat la bordul vehiculelor spațiale ATV sistemul rusesc de andocare. În acest sens compania "Airbus Defence and Space" prin firma subsidiară italiană "Thales Alenia Space" a semnat un contract de 40 milioane euro cu firma rusească RSC Energia, pentru furnizarea sistemului rusesc de andocare, echipamentelor de control și a sistemului de realimentare cu combustibil al ISS.
A treia entitate (țară - în acest caz) care a realizat andocarea automată a fost China: la 2 noiembrie 2011 misiunea Shenzhou 8 (SZ-8) fără echipaj uman a andocat în regim automatizat cu Laboratorul Spațial Tiangong 1. Cronologic China este pe locul 3 în clasamentul entităților care au realizat andocarea automatizată, dar în clasamentul țărilor care au realizat acesta performantă prin forțe tehnologice proprii se clasează pe locul 2 după Rusia.
Din păcate S.U.A. și Japonia până în prezent (data articolului) nu au reușit să stăpânească tehnologia andocării automate, din acest motiv misiunile americane de aprovizionare Dragon și Cygnus și misiunile japoneze de aprovizionare HTV (H-II Transfer Vehicle), andochează "manual" (termen impropriu, a se citi nota explicativă) cu ajutorul brațului robotizat Canadarm 2 (operat manual de echipajul ISS) care prinde vehiculul spațial când este în proximitatea stației spațiale și-l așează pur și simplu la trapa de andocare a segmentului american de pe Stația Spațiala Internațională. După 49 de ani de la prima andocare automată, S.U.A. nu a reușit să egaleze „performanța” Rusiei, în schimb a reușit China, incredibil dar adevărat!
Update: - La 08.03.2019 a avut loc prima andocare automată a unui vehicul spațial american. Modulul spațial Crew Dragon a andocat automat la Stația spațială Internațională în cursul misiunii Crew Dragon Demo-1, misiunea a fost fără echipaj uman la bord și a fost un test al noului modul american care va transporta astronauții americani pe Stația Spațială Internațională. Statele Unite ale Americii au devenit astfel a patra țară care a realizat andocarea automată, la o distanță temporală de peste o jumătate de secol de la prima procedură automată.
Notă explicativă: Prima andocare manuală a fost făcută la 16.03.1966 de astronautul Neil A. Armstrong. Andocarea manuală presupune cel puțin două nave spațiale una pasivă și una activă pilotată de un astronaut (pilot) aflat la bordul navei spațiale active, care prin comenzile date sistemului de propulsie și direcție plasează vehiculul spațial pe o traiectorie orbitală sincronă optimă pentru ca vehiculele spațiale să se poată întâlni și cupla (andoca) între ele, evoluând ulterior pe o orbita terestră împreună ca o singură structură (navă spațiala, stație spațială).
Nota: Acest articol este proprietatea website-ului Freepedia Edu. Orice preluare se poate face în limita a 350 de caractere cu link către pagina articolului.