Tiangong-1 (TG-1) - 29 Septembrie 2011, a fost plasat pe orbită primul avanpost spațial chinez, Laboratorul Spațial Tiangong-1 (Palatul Celest) cu racheta purtătoare Chang Zheng 2F/G (română: Marșul Lung; engleză: Long March 2F) de pe cosmodromul Jiuquan.
Racheta Chang Zheng 2F/G a derivat din modificarea rachetei Chang Zheng 2F, s-a renunțat la modulul de salvare, motoarele și stabilizatoarele de separare ale acestui modul deoarece nu au mai fost necesare, misiunea neavând echipaj uman la bord. Modificările au permis creșterea sarcinii utile a rachetei până la 8,6 tone fapt care a permis lansarea Laboratorului Spațial Tiangong-1 care are o masa semnificativ mai mare decât navetele de tip Shenzhou (Nava Divină).
Laboratorul Spațial Tiangong-1 este o stație spațială orbitală de tip monobloc, are o masă de 8,5 tone, lungime de 10,4 metri și un diametru de 3,35 de metri, este destinat să furnizeze taikonauților (astronauților) un mediu sigur de lucru pentru desfășurarea experimentelor științifice, asigurarea unui mediu propice locuirii în spațiul cosmic în regim semi-permanent a taikonauților, este folosit și ca bază de andocare pentru misiunile spațiale ale navetelor de tip Shenzhou, în regim automat sau manual, cu sau fără echipaj uman. În viitor se preconizează conectarea în spațiu între mai multe module de tip Tiangong pentru a se crea o platformă spațială cu regim permanent de tip modular.
Laboratorul Spațial Tiangong-1, este amplasată pe o orbită terestră aproximativ circulară de 363 km la perigeu și 381 km la apogeu cu o înclinație orbitală de 42,77 de grade.
Stația spațială chineză Tiangong-1 reprezintă un moment de referință în istoria spațială a Chinei, acesta fiind prima stație spațială pe care pot staționa 3 taikonauți (astronauți). În anul 2016 este planificată lansarea celui de al doilea laborator spațial: Tiangong-2.
După misiunea Shenzhou-10 (SZ-10) din iunie 2013 Laboratorul Spațial Tiangong-1 a fost trecut în regim de hibernare (sleep mode), urmând să fie lăsat pe orbită pentru ca specialiștii chinezi să monitorizeze longevitatea și fiabilitatea componentelor pe parcursul timpului, înainte ca să fie coborâtă controlat în atmosfera terestră.
Durata preconizată a misiunii a fost de 2 ani dar a fost operațional aproape 5 ani până în Martie 2016, când Centrul de Control a anunțat că a pierdut contactul cu Laboratorul Spațial Tiangong-1 dar nu și telemetria cu sistemul de control orbital, capacitatea de a controla reintrarea în atmosferă nefiind afectată.
După 7 ani de la lansare în 02.04.2018, Stația Spațială Tiangong-1 a intrat în atmosferă prăbușindu-se controlat în sudul Oceanului Pacific.
Nota: Acest articol este proprietatea website-ului Freepedia Edu. Orice preluare se poate face în limita a 350 de caractere cu link către pagina articolului.