Programul Spatial ChinezProgramul Spațial Chinez a început în anii ''50 când China și-a început cercetările în domeniul rachetelor balistice ca un răspuns la amenințarea rachetelor balistice nucleare americane. După ce Statele Unite ale Americi au amenințat cu folosirea armelor nucleare în timpul războiului din Coreea. China a hotărât ca este timpul să-și asigure securitatea, în consecință la 15 ianuarie 1955 China începe dezvoltarea propriului program de arme strategice, bombe nucleare și rachete purtătoare pentru focoase nucleare cu raza de acțiune scurta, medie și lungă. Programul a fost numit cu numele de cod "02".

Programul "02" a fost începutul unui progres tehnologic care v-a face din China a treia țară din lume care a trimis în spațiu nave spațiale cu echipaje umane prin forțe proprii.

Academia Militara Chineză a început dezvoltarea primului program de rachete balistice, care a fost adoptat la 1 martie 1956 și cunoscut sub numele de "Primii 12 ani ai industriei aerospațiale"

5 Noiembrie 1960 - A fost lansată prima rachetă balistică cu rază scurtă de acțiune (DF-1), cu raza de acțiune de 590 km, greutatea de 20,5 tone, motoarele utilizau ca și combustibil un amestec de oxigen lichid și alcool.

29 Iunie 1964 - China a dezvoltat o noua generație de rachete DF-2A cu rază medie de acțiune, raza de acțiune a crescut la 1250 km.

1965 - 1966 - China a făcut experimente cu animale (cobai) în stratosferă cu rachetele T7A-S1 și T7A-S2, experimentele au fost un succes atât la lansare cât și la recuperarea capsulelor.

August 1965 - China dezvoltă DF-5 prima rachetă balistică intercontinentală cu raza de acțiune până la 12000 km.

Cursa spațială începută între cele două supra-puteri Rusia (U.R.S.S.) și S.U.A pentru cucerirea Lunii, determină China să nu rămână pasivă și la 14 Iulie 1967, China a decis că nu trebuie să rămână în urmă și în consecința a început propriul program spațial cu echipaj uman. China înființează proiectul Shuguang-1 (foto) care trebuia să fie prima capsulă (nava) spațiala chineză care să ducă un echipaj uman în spațiu. Capsula spațiala Shuguang-1 nu a fost construită niciodată iar proiectul a fost anulat in 13 Mai 1972.

August 1969 - China dezvoltă și încearcă să lanseze dar fără succes primul satelit cu racheta în două trepte FB-1 derivată din racheta DF-5.

24 Aprilie 1970 - China a lansat pe orbită primul satelit, acesta era cel mai mare (173 kg) satelit plasat pe orbită până la acea dată. Satelitul a fost plasat pe orbită cu un nou tip de rachetă, Changzheng-1 (CZ-1).

3 Martie 1971 - a fost plasat pe orbită satelitul Shijian-1 (SJ-1) cu masa de 221 kg, cu racheta "Marș Lung" Changzheng-1 (CZ-1).

26 Noiembrie 1975 - este lansat primul satelit recuperabil FSW-0, cu racheta Chang Zheng 2C (CZ-2C) proiectată inițial pentru a fi purtătoarea modulului spațial Shuguang-1. Până la 14 Noiembrie 2014 China a plasat pe orbita planetei peste 43 de sateliți artificiali.

1 Aprilie 1992 - China a inițiat Proiectul 921-1 care ulterior a fost redenumit proiectul Shenzhou, acest proiect și-a propus ca scop principal realizarea de tehnologii și module (nave) spațiale pentru trimiterea în spațiu a navelor spațiale cu echipaj uman la bord. Proiectul este împărțit în 3 etape:

 - Etapa 1 - Lansarea și experimentarea navelor spațiale capabile să transporte un echipaj pe o orbita terestră, inițial testele s-au făcut cu nave în regim autonom fără echipaj la bord, iar ulterior a fost lansată pe orbita prima navă chineză cu echipaj uman la bord (Shenzhou 5).

 - Etapa 2 - Lansarea unui laborator spațial (Tiangong-1), pentru a se experimenta cuplarea și andocarea modulelor spațiale pe orbită în vederea realizării interoperabilitații între modulele spațiale automate sau cu echipaj uman și Laboratorul Spațial Tiangong-1 plasat pe orbită în 2011 și Tiangong-2 a cărui lansare este planificată pentru anul 2016, în perspectiva construirii în viitor a unei stații spațiale permanente.

 - Etapa 3 - Realizarea și plasarea pe orbită a Stației Spațiale Tiangong-3 în care taikonauții (astronauții) transportați cu navele spațiale de tip Shenzhou (Nava Divina), vor staționa pentru o perioada lunga de timp, unde vor efectua experimente științifice și alte activității specifice. Lansarea stație spațiale Tiangong-3 este planificată pentru anul 2020.

 Shenzhou 1 (SZ-1) - 19 Noiembrie 1999 misiune experimentală fără echipaj uman.

 Shenzhou 2 (SZ-2) - 9 Ianuarie 2001 misiune experimentală fără echipaj uman.

 Shenzhou 3 (SZ-3) - 25 Martie 2002 misiune fără echipaj uman.

 Shenzhou 4 (SZ-4) - 29 Decembrie 2002 misiune fără echipaj uman.

 Shenzhou 5 (SZ-5) - 15 Octombrie 2003 prima misiune cu echipaj uman lansată de China, Yang Liwei primul astronaut chinez (taikonaut).

 Shenzhou 6 (SZ-6) - 12 Octombrie 2005 misiune cu echipaj uman, taikonauții (astronauții) Fei Junlong și Nie Haisheng.

 Shenzhou 7 (SZ-7) - 25 Septembrie 2008 misiune cu echipaj uman, Zhai Zhigang prima ieșire în spațiu a unui astronaut chinez, Liu Boming și Jing Haipeng.

 Tiangong 1 (TG-1) - 29 Septembrie 2011 a fost plasată pe orbită prima mini-stație spațială, Laboratorul Spațial Tiangong 1 (Palatul Celest).

 Shenzhou 8 (SZ-8) - 31 Octombrie 2011 misiune fără echipaj uman, misiune de testare a sistemului de andocare automată cu Laboratorul Spațial Tiangong 1.

 Shenzhou 9 (SZ-9) - 16 Iunie 2012 prima femeie astronaut chineză Liu Yang, misiune de testare a sistemului de andocare manuală cu Laboratorul Spațial Tiangong 1.

 Shenzhou 10 (SZ-10) - 11 Iunie 2013 misiune cu echipaj uman, astronauții (taikonauții) Nie Haisheng, Zhang Xiaoguang și astronauta Wang Yaping a doua femeie astronaut chineză.

 Tiangong 2 (TG-2) - 15 Septembrie 2016 a fost lansat Laboratorul Spațial Tiangong 2.

23 Ianuarie 2004 - Programul de explorare Lunară - Chang'e. Agenția Naționala Spațiala Chineză (CNSA) a aprobat proiectul de explorare a Lunii cu nave automate fără echipaj uman, acesta a fost primul pas în explorarea Lunii de către China. În februarie 2004 CNSA (Agenția Naționala Spațiala Chineză) a anunțat că China intenționează să trimită sonde automate către satelitul natural al Terrei. Programul este denumit Chang'e (zeița Lunii în mitologia chineză) urmând să se desfășoare în trei etape:
   Etapa 1 - Trimiterea de sonde spațiale automate pe orbita Lunii începând cu anul 2007.
   Etapa 2 - Aselenizarea cu nave spațiale automate și explorarea suprafeței lunare cu roboți autonomi.
   Etapa 3 - Trimiterea de nave spațiale automate care să colecteze și să aduca pe Terra monstre de sol Lunar.

 Chang'e 1 (CE-1) - 24 octombrie 2007, prima sondă orbitală Lunară.

 Chang'e 2 (CE-2) - 1 octombrie 2010, misiune complexă: Luna - Lagrange L2 - asteroidul 4179 Toutatis.

 Chang'e 3 (CE-3) - 1 Decembrie 2013, misiune pe Lună, prima aselenizare. China a devenit a treia tară care a ajuns pe Lună.

 Chang'e 5-T1 (CE-5-T1) - 23 Octombrie 2014, misiune experimentală de pregătire a misiunii Chang'e-5. Prima misiune comercială selenară.

În lumea democratică occidentală China este numită "xerox-ul" mondial. Orice realizare tehnologică chineză este automat catalogată ca fiind o copie a unei terțe țări capitaliste, ei bine se pare că nu este așa! Evident că marile democrații care dețin adevărul absolut și sunt lumina umanității, vor spune tot timpul că China este o țară înapoiată, chiar dacă zboară în spațiu cosmic sau ajunge pe Lună prin forțe tehnologice proprii, chiar dacă la data acestui articol deține cel mai rapid super-computer din lume „Sunway TaihuLight” construit cu procesorul chinez SW26010.

În mod sigur dacă teleportarea ar fi realizată de China americanii ar spune că au fost copiați, ...doar ei au inventat teleportarea în "Star Trek".

Prin intermediul programului spațial și nu numai, China a demonstrat că este capabilă de realizări tehnologice de vârf prin forțe proprii. Fie că vrem să recunoaștem sau nu, China a devenit o forță spațială de care trebuie sa se tină cont!

 

Nota: Acest articol este proprietatea website-ului Freepedia Edu. Orice preluare se poate face în limita a 350 de caractere cu link către pagina articolului.