În tinerețea lui domnul Vlădău Gheorghe din Brașov, poreclit în tinerețe „Gioni de la barieră”, supranumit „Johnny pumnul de aur de la barieră”, a sedus (prostit) o fată de 17 ani, Mănescu Lucia Doina din Prejmer, să se încurce cu el, făcându-i promisiuni de căsătorie. În acest context domnul Vlădău G. s-a dus la părinții mamei mele în comuna Prejmer declarându-le că are intenții serioase. Bunica mea Manea Lucia (Iza) nu l-a crezut având în vedere că la acea vreme lumea spunea despre tata cum că ar fi un golan. Ca să pară cât mai credibil tatăl meu a spus că se mută acasă la mama, la Prejmer, până când se vor căsătorii.
A locuit cu Mănescu Lucia (mama) în Prejmer la bunica acesteia Mănescu Roza (străbunica mea) aproximativ un an, timp în care dl. Vlădău Gheorghe care era șofer de meserie a reușit performanța să rămână fără servici. De remarcat este faptul că în perioada comunismului nu exista instituția șomajului, adică numai cei care nu voiau să muncească nu aveau servici. A insistat ca și mama mea să se lase de servici, că acum dacă omul stătea toată ziua acasă devenise foarte gelos. În această perioadă mama a rămas însărcinată. Mama i-a reproșat golanului de tata faptul că lumea începe să vorbească deoarece nu sunt căsătoriți. Au făcut analizele pentru căsătorie la Policlinica nr.1 din Brașov de două ori și tot de două ori golanul de tata le-a rupt, într-un final, declarând că nu se mai însoară cu mama numai dacă naște băiat iar dacă naște fată o să-i plătească pensie alimentară. În luna februarie 1968, când mama era însărcinată în luna a 7-a domnul Vlădău G. a părăsit-o pe mama pe considerentul că nu știe care e sexul copilului și se va hotărî în funcție de cele menționate anterior.
La 4 mai 1968 m-am născut eu Vlădău Silviu Lucian, primul copil al domnului Vlădău Gheorghe, mama mi-a povestit că de bucurie tata a sărbătorit evenimentul în Poiana Brașov. La sfârșitul chefului tata a reușit să bată doi milițieni confirmând astfel că este într-adevăr „Johnny pumnul de aur de la barieră”, fiind arestat, condamnat la închisoare și încarcerat la Penitenciarul Chilia Veche. Acuma nu știu dacă chiar așa stau lucrurile, posibil ca mama mea să fi stilizat povestea condamnării tatălui meu, cert este că în luna mai 1968 a fost arestat și condamnat pentru huliganism.
După nașterea mea se pare că mama împreuna cu mine a locuit în Brașov pe Strada De Mijloc, acasă la mama tatălui meu. Nu știu cum s-a ajuns la această situație dar cert este că mama mea a trebuit să se reangajeze deoarece tata era închis iar ea trebuia să mă întrețină pe mine. Mama a lucrat la o fabrică de mobilă unde a suferit accident de muncă grav, în urma căruia i-a fost amputată mâna dreaptă din antebraț (palma și degetele). Urmare acestui fapt mama tatălui (soacra) meu a trimis-o pe mama acasă la Prejmer, afirmând că în urma corespondenței cu fiul ei (dl. Vlădău G.) care se afla în penitenciar acesta a declarat că el nu are ce face cu o ciungă.
Datorită faptului că tata era încarcerat neavând posibilitatea de a mă recunoaște oficial la primărie, a urmat un proces pentru stabilirea numelui și-a pensiei alimentare. La stabilirea pensiei mama a renunțat, deoarece domnul Vlădău a spus că o va plăti benevol lucru care s-a și întâmplat după ce a ieșit din penitenciar, mi-a plătit lunar 230 lei pensie alimentară până la vârsta de 18 ani.
Mi-am cunoscut tatăl când aveam vreo 7 - 10 ani cred, oricum avea deja încă doi copii. Țin minte că după ce am intrat în apartament împreună cu mama, „frații mei” mai mici Mircea și Luminița, erau foarte curioși cine-i copilul care a venit la ei acasă dar li s-a spus pe un ton autoritar să meargă la ei în cameră. Eu stăteam în mijlocul camerei în picioare și la un moment dat tata mi-a spus pe un ton autoritar „Stai jos!”, eu am răspuns: „Stau în picioare”, a venit instant o replică dură și foarte fermă: „Stai jos domnule, ți-am spus!”. Mai mult nu-mi amintesc a fost o vizită scurtă, a fost singura dată când mi-am văzut tatăl.
Vacanțele până la 14 ani le-am petrecut exclusiv la bunica în Prejmer dar niciodată nu am mai îndrăznit să-mi vizitez tatăl și niciodată în viața lui (acum are 75 de ani) nu m-a căutat nici măcar telefonic. În schimb am avut eu două tentative, prima când aveam 20 de ani, în noaptea de revelion am vrut să-i urez la mulți ani și să-i spun că m-am însurat, mi-a zis că nu-l interesează și mi-a închis telefonul. A doua tentativă a fost când am plecat în armată, i-am dat telefon să-i spun că plec în armată i-am cerut și 3000 de lei împrumut, nu știu ce a fost în capul meu atunci că efectiv nu aveam nevoie de bani, oricum atât de urât mi-a vorbit încât conversația s-a terminat brusc cu o înjurătură.
Acum că am depășit o jumate de secol de existență, am zis că e bine să relev aceste aspecte ale vieții mele, nu de alta dar ar fi păcat ca posteritatea să piardă aceste lucruri mai puțin știute despre mine și tatăl meu, domnul Vlădău Gheorghe, ...care a existat doar în certificatul de naștere.
09.05.2018, Alba Iulia.